Psalms 90

(O rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu.) Doamne, Tu ai fost locul nostru de adăpost, din neam în neam.
(En Bøn af den Guds Mand Moses.) Herre, du var vor Bolig slægt efter slægt.
Înainte ca să se fi născut munţii, şi înainte ca să se fi făcut pămîntul şi lumea, din vecinicie în vecinicie, Tu eşti Dumnezeu!
Førend Bjergene fødtes og Jord og Jorderig blev til, fra Evighed til Evighed er du, o Gud!
Tu întorci pe oameni în ţărînă, şi zici: ,,Întoarceţi-vă fiii oamenilor!``
Mennesket gør du til Støv igen, du siger: "Vend tilbage, I Menneskebørn!"
Căci înaintea Ta, o mie de ani sînt ca ziua de ieri, care a trecut, şi ca o strajă din noapte.
Thi tusind År er i dine Øjne som Dagen i Går, der svandt, som en Nattevagt.
Îi mături, ca un vis: dimineaţa, sînt ca iarba, care încolţeşte iarăş:
Du skyller dem bort, de bliver som en Søvn. Ved Morgen er de som Græsset, der gror;
înfloreşte dimineaţa, şi creşte, iar seara este tăiată şi se usucă.
ved Morgen gror det og blomstrer, ved Aften er det vissent og tørt.
Noi sîntem mistuiţi de mînia Ta, şi îngroziţi de urgia Ta.
Thi ved din Vrede svinder vi hen, og ved din Harme forfærdes vi.
Tu pui înaintea Ta nelegiuirile noastre, şi scoţi la lumina Feţei Tale păcatele noastre cele ascunse.
Vor Skyld har du stillet dig for Øje, vor skjulte Brøst for dit Åsyns Lys.
Toate zilele noastre pier de urgia Ta, vedem cum ni se duc anii ca un sunet.
Thi alle vore Dage glider hen i din Vrede, vore År svinder hen som et Suk.
Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani; şi lucrul cu care se mîndreşte omul în timpul lor nu este decît trudă şi durere, căci trece iute, şi noi sburăm.
Vore Livsdage er halvfjerdsindstyve År, og kommer det højt, da firsindstyve. Deres Herlighed er Møje og Slid, thi hastigt går det, vi flyver af Sted.
Dar cine ia seama la tăria mîniei Tale, şi la urgia Ta, aşa cum se cuvine să se teamă de Tine?
Hvem fatter din Vredes Vælde, din Harme i Frygt for dig!
Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!
At tælle vore Dage lære du os, så vi kan få Visdom i Hjertet!
Întoarce-te, Doamne! Pînă cînd zăboveşti? Ai milă de robii Tăi!
Vend tilbage, HERRE! Hvor længe! Hav Medynk med dine Tjenere;
Satură-ne în fiecare dimineaţă de bunătatea Ta, şi toată viaţa noastră ne vom bucura şi ne vom veseli.
mæt os årle med din Miskundhed, så vi kan fryde og glæde os alle vore Dage.
Înveseleşte-ne tot atîtea zile cîte ne-ai smerit, tot atîţia ani cît am văzut nenorocirea!
Glæd os det Dagetal, du ydmygede os, det Åremål, da vi led ondt!
Să se arate robilor Tăi lucrarea Ta, şi slava Ta fiilor lor!
Lad dit Værk åbenbares for dine Tjenere og din Herlighed over deres Børn!
Fie peste noi bunăvoinţa Domnului Dumnezeului nostru! Şi întăreşte lucrarea mînilor noastre, da, întăreşte lucrarea mînilor noastre!
HERREN vor Guds Livsalighed være over os! Og frem vore Hænders Værk for os, ja frem vore Hænders Værk!