Psalms 88

(O cîntare. Un psalm al fiilor lui Core. Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat cu flautul. O cîntare a lui Heman, Ezrahitul.) Doamne, Dumnezeul mîntuirii mele! Zi şi noapte strig înaintea Ta!

(En Sang. En Salme af Koras Sønner. Til Sangmesteren. Al-mahalat-leannot. En Maskil af Ezraitten Heman.) HERRE min Gud, jeg råber om dagen, om Natten når mit Skrig til dig;

S'ajungă rugăciunea mea înaintea Ta! Ia aminte la cererile mele;

lad min Bøn komme frem for dit Åsyn, til mit Klageråb låne du Øre!

căci mi s'a săturat sufletul de rele, şi mi se apropie viaţa de locuinţa morţilor.

Thi min Sjæl er mæt af Lidelser, mit Liv er Dødsriget nær,

Sînt pus în rîndul celor ce se pogoară în groapă, sînt ca un om, care nu mai are putere.

jeg regnes blandt dem, der sank i Graven, er blevet som den, det er ude med,

Stau întins printre cei morţi, ca cei ucişi şi culcaţi în mormînt, de cari nu-Ţi mai aduci aminte, şi cari sînt despărţiţi de mîna Ta.

kastet hen imellem de døde, blandt faldne, der hviler i Graven, hvem du ej mindes mere, thi fra din Hånd er de revet.

M'ai aruncat în groapa cea mai de jos, în întunerec, în adîncuri.

Du har lagt mig i den underste Grube, på det mørke, det dybe Sted;

Mînia Ta mă apasă, şi mă năpădeşti cu toate valurile Tale. -

tungt hviler din Vrede på mig, alle dine Brændinger lod du gå over mig. - Sela.

Ai îndepărtat dela mine pe toţi prietenii mei, m'ai făcut o pricină de scîrbă pentru ei; sînt închis şi nu pot să ies.

Du har fjernet mine Frænder fra mig, gjort mig vederstyggelig for dem; jeg er fængslet, kan ikke gå ud,

Mi se topesc ochii de suferinţă; în toate zilele Te chem, Doamne, şi-mi întind mînile spre Tine!

mit Øje er sløvt af Vånde. Hver Dag, HERRE, råber jeg til dig og rækker mine Hænder imod dig.

Oare pentru morţi faci Tu minuni? Sau se scoală morţii să Te laude? -

Gør du Undere for de døde, står Skyggerne op og takker dig? - Sela.

Se vorbeşte de bunătatea Ta în mormînt, şi de credincioşia Ta în Adînc?

Tales der om din Nåde i Graven, i Afgrunden om din Trofasthed?

Sînt cunoscute minunile Tale în întunerec, şi dreptatea Ta în ţara uitării?

Er dit Under kendt i Mørket, din Retfærd i Glemselens Land?

Doamne, eu îşi cer ajutorul, şi dimineaţa rugăciunea mea se înalţă la Tine.

Men jeg, o HERRE, jeg råber til dig, om Morgenen kommer min Bøn dig i Møde.

Pentruce, Doamne, lepezi sufletul meu? Pentruce îmi ascunzi Faţa Ta?

Hvorfor forstøder du, HERRE, min Sjæl og skjuler dit Åsyn for mig?

Din tinereţă, sînt nenorocit şi trag să mor, sînt cuprins de spaimele Tale, şi nu ştiu ce să mai fac.

Elendig er jeg og Døden nær, dine Rædsler har omgivet mig fra min Ungdom;

Mînia Ta trece peste mine, spaimele Tale mă nimicesc de tot.

din Vredes Luer går over mig, dine Rædsler har lagt mig øde,

Ele mă înconjoară toată ziua, ca nişte ape, mă înfăşoară toate deodată.

som Vand er de om mig Dagen lang, til Hobe slutter de Kreds om mig;

Ai depărtat dela mine pe prieteni şi tovarăşi; şi cei de aproape ai mei s'au făcut nevăzuţi.

Ven og Frænde fjerned du fra mig, holdt mine Kendinge borte.