Psalms 74

(O cîntare a lui Asaf.) Pentruce, Dumnezeule, ne lepezi pentru totdeauna? Pentruce Te mînii pe turma păşunii Tale?

(En maskil af Asaf.) Hvorfor har du, Gud, stødt os bort for evig, hvi ryger din Vrede mod Hjorden, du røgter?

Adu-Ţi aminte de poporul Tău, pe care l-ai cîştigat odinioară, pe care l-ai răscumpărat ca seminţie a moştenirii Tale! Adu-Ţi aminte de muntele Sionului, unde Îţi aveai locuinţa;

Kom din Menighed i Hu, som du fordum vandt dig, - du udløste den til din Ejendoms Stamme - Zions Bjerg, hvor du har din Bolig.

îndreaptă-Ţi paşii spre aceste locuri pustiite fără curmare! Vrăjmaşul a pustiit totul în locaşul Tău cel sfînt.

Løft dine Fjed til de evige Tomter: Fjenden lagde alt i Helligdommen øde.

Protivnicii Tăi au mugit în mijlocul Templului Tău; şi-au pus semnele lor drept semne.

Dine Fjender brøled i dit Samlingshus, satte deres Tegn som Tegn deri.

Parcă erau nişte oameni, cari ridică toporul într'o pădure deasă:

Det så ud, som når man løfter Økser i Skovens Tykning.

în curînd au sfărîmat toate podoabele săpate, cu lovituri de securi şi ciocane.

Og alt det udskårne Træværk der! De hugged det sønder med Økse og Hammer.

Au pus foc sfîntului Tău locaş; au dărîmat şi au pîngărit locuinţa Numelui Tău.

På din Helligdom satte de Ild, de skændede og nedrev dit Navns Bolig.

Ei ziceau în inima lor: ,,Să -i prăpădim pe toţi!`` Au ars toate locurile sfinte din ţară.

De tænkte: "Til Hobe udrydder vi dem!" De brændte alle Guds Samlingshuse i Landet.

Semnele noastre nu le mai vedem; nu mai este niciun prooroc, şi nu mai este nimeni printre noi, care să ştie pînă cînd...

Vore Tegn, dem ser vi ikke, Profeter findes ej mer; hvor længe, ved ingen af os.

Pînă cînd, Dumnezeule, va batjocori asupritorul, şi va nesocoti vrăjmaşul fără curmare Numele Tău?

Hvor længe, o Gud, skal vor Modstander smæde, Fjenden blive ved at håne dit Navn?

Pentruce Îţi tragi înapoi mîna şi dreapta Ta? Scoate -o din sîn şi nimiceşte -i!

Hvorfor holder du din Hånd tilbage og skjuler din højre i Kappens Fold?

Totuş, Dumnezeu este Împăratul meu, care din vremuri străvechi dă izbăviri în mijlocul acestei ţări.

Vor Konge fra fordums Tid er dog Gud, som udførte Frelsens Værk i Landet.

Tu ai despărţit marea cu puterea Ta, ai sfărîmat capetele balaurilor din ape;

Du kløvede Havet med Vælde, knuste på Vandet Dragernes Hoved;

ai zdrobit capul Leviatanului, l-ai dat să -l mănince fiarele din pustie.

du søndrede Hovederne på Livjatan og gav dem som Æde til Ørkenens Dyr;

Ai făcut să ţîşnească izvoare în pîraie, ai uscat rîuri, cari nu seacă.

Kilde og Bæk lod du vælde frem, du udtørred stedseflydende Strømme;

A Ta este ziua, a Ta este şi noaptea; Tu ai aşezat lumina şi soarele.

din er Dagen, og din er Natten, du grundlagde Lys og Sol,

Tu ai statornicit toate hotarele pămîntului, Tu ai rînduit vara şi iarna.

du fastsatte alle Grænser på Jord, du frembragte Sommer og Vinter.

Adu-Ţi aminte, Doamne, că vrăjmaşul Te batjocoreşte, şi un popor nechibzuit huleşte Numele Tău!

Kom i Hu, o HERRE, at Fjenden har hånet, et Folk af Dårer har spottet dit Navn!

Nu lăsa pradă fiarelor sufletul turturelei Tale, şi nu uita pe vecie viaţa nenorociţilor Tăi!

Giv ikke Vilddyret din Turteldues Sjæl, glem ikke for evigt dine armes Liv;

Ai în vedere legămîntul! Căci locurile dosnice din ţară sînt pline de bîrloage de tîlhari.

se hen til Pagten, thi fyldte er Landets mørke Steder med Voldsfærds Boliger.

Să nu se întoarcă ruşinat cel apăsat, ci nenorocitul şi săracul să laude Numele Tău!

Lad ej den fortrykte gå bort med Skam, lad de arme og fattige prise dit Navn!

Scoală-te, Dumnezeule, apără-Ţi pricina! Adu-Ţi aminte de ocările, pe cari Ţi le aruncă în fiecare zi cel fără minte!

Gud, gør dig rede, før din Sag, kom i Hu, hvor du stadig smædes af bårer,

Nu uita strigătele protivnicilor Tăi, zarva care creşte necurmat a celor ce se ridică împotriva Ta!

lad ej dine Avindsmænds Røst uænset! Ustandseligt lyder dine Fjenders Larm!