Psalms 73

(Un psalm al lui Asaf.) Da, bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei cu inima curată.

(En Salme af Asaf.) Visselig, god er Gud mod Israel; mod dem, der er rene af Hjertet!

Totuş, era să mi se îndoaie piciorul, şi erau să-mi alunece paşii!

Mine Fødder var nær ved at snuble, mine Skridt var lige ved at glide;

Căci mă uitam cu jind la cei nesocotiţi, cînd vedeam fericirea celor răi.

thi over Dårerne græmmed jeg mig, jeg så, at det gik de gudløse vel;

Într'adevăr, nimic nu -i turbură pînă la moarte, şi trupul le este încărcat de grăsime.

thi de kender ikke til Kvaler, deres Livskraft er frisk og sund;

N'au parte de suferinţele omeneşti, şi nu sînt loviţi ca ceilalţi oameni.

de kender ikke til menneskelig Nød, de plages ikke som andre.

Deaceea mîndria le slujeşte ca salbă, şi asuprirea este haina care -i înveleşte.

Derfor har de Hovmod til Halssmykke, Vold er Kappen, de svøber sig i.

Li se bulbucă ochii de grăsime, şi au mai mult decît le-ar dori inima.

Deres Brøde udgår af deres Indre, Hjertets Tanker bryder igennem.

Rîd, şi vorbesc cu răutate de asuprire: vorbesc de sus,

I det dybe taler de ondt, i det høje fører de Urettens Tale,

îşi înalţă gura pînă la ceruri, şi limba le cutreieră pămîntul.

de løfter Munden mod Himlen, Tungen farer om på Jorden.

Deaceea aleargă lumea la ei, înghite apă din plin,

Derfor vender mit Folk sig hid og drikker Vand i fulde Drag.

şi zice: ,,Ce ar putea să ştie Dumnezeu, şi ce ar putea să cunoască Cel Prea Înalt?``

De siger: "Hvor skulde Gud vel vide det, skulde den Højeste kende dertil?"

Aşa sînt cei răi: totdeauna fericiţi, şi îşi măresc bogăţiile.

Se, det er de gudløses kår, altid i Tryghed, voksende Velstand!

Degeaba dar mi-am curăţit eu inima, şi mi-am spălat mînile în nevinovăţie:

Forgæves holdt jeg mit Hjerte rent og tvætted mine Hænder i Uskyld,

căci în fiecare zi sînt lovit, şi în toate dimineţile sînt pedepsit.

jeg plagedes Dagen igennem, blev revset på ny hver Morgen!

Dacă aş zice: ,,Vreau să vorbesc ca ei,`` iată că n'aş fi credincios neamului copiilor Tăi.

Men jeg tænkte: "Taler jeg så, se, da er jeg troløs imod dine Sønners Slægt."

M'am gîndit la aceste lucruri ca să le pricep, dar zădarnică mi -a fost truda,

Så grundede jeg på at forstå det, møjsommeligt var det i mine Øjne,

pînă ce am intrat în sfîntul locaş al lui Dumnezeu, şi am luat seama la soarta dela urmă a celor răi.

Til jeg kom ind i Guds Helligdomme, skønned, hvordan deres Endeligt bliver:

Da, Tu -i pui în locuri alunecoase, şi -i arunci în prăpăd.

Du sætter dem jo på glatte Steder, i Undergang styrter du dem.

Cum sînt nimiciţi într'o clipă! Sînt perduţi, prăpădiţi printr'un sfîrşit năpraznic.

Hvor brat de dog lægges øde, går under, det ender med Rædsel!

Ca un vis la deşteptare, aşa le lepezi chipul, Doamne, la deşteptarea Ta!

De er som en Drøm, når man vågner, man vågner og regner sit Syn for intet.

Cînd mi se amăra inima, şi mă simţeam străpuns în măruntaie,

Så længe mit Hjerte var bittert og det nagede i mine Nyrer,

eram prost şi fără judecată, eram ca un dobitoc înaintea Ta.

var jeg et Dyr og fattede intet, jeg var for dig som Kvæg.

Însă eu sînt totdeauna cu Tine, Tu m'ai apucat de mîna dreaptă;

Dog bliver jeg altid hos dig, du holder mig fast om min højre;

mă vei călăuzi cu sfatul Tău, apoi mă vei primi în slavă.

du leder mig med dit Råd og tager mig siden bort i Herlighed.

Pe cine altul am eu în cer afară de Tine? Şi pe pămînt nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decît în Tine.

Hvem har jeg i Himlen? Og har jeg blot dig, da attrår jeg intet på Jorden!

Carnea şi inima pot să mi se prăpădească: fiindcă Dumnezeu va fi pururea stînca inimii mele şi partea mea de moştenire.

Lad kun mit Kød og mit Hjerte vansmægte, Gud er mit Hjertes Klippe, min Del for evigt.

Căci iată că ceice se depărtează de Tine, pier; Tu nimiceşti pe toţi ceice-Ţi sînt necredincioşi.

Thi de, der fjerner sig fra dig, går under, - du udsletter hver, som er dig utro.

Cît pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale.

Men at leve Gud nær er min Lykke, min Lid har jeg sat til den Herre HERREN, at jeg kan vidne om alle dine Gerninger.