Psalms 49

(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al fiilor lui Core.) Ascultaţi lucrul acesta, toate popoarele, luaţi aminte, toţi locuitorii lumii:
(Til sangmesteren. Af Koras sønner. En salme.) Hør det, alle Folkeslag, lyt til, al Verdens Folk,
mici şi mari, bogaţi şi săraci!
både høj og lav, både rig og fattig!
Gura mea va vorbi cuvinte înţelepte, şi inima mea are gînduri pline de judecată.
Min Mund skal tale Visdom, mit Hjerte udgransker Indsigt;
Eu îmi plec urechea la pildele care îmi sînt însuflate, îmi încep cîntarea în sunetul arfei.
jeg bøjer mit Øre til Tankesprog, råder min Gåde til Strengeleg.
Pentru ce să mă tem în zilele nenorocirii, cînd mă înconjoară nelegiuirea protivnicilor mei?
Hvorfor skulle jeg frygte i de onde dage, når mine lumske Fjender omringer mig med Brøde,
Ei se încred în avuţiile lor, şi se fălesc cu bogăţia lor cea mare.
de, som stoler på deres gods og bryster sig af deres store rigdom?
Dar nu pot să se răscumpere unul pe altul, nici să dea lui Dumnezeu preţul răscumpărării.
Visselig, ingen kan købe sin sjæl fri og give Gud en løsesum
Răscumpărarea sufletului lor este aşa de scumpă, că nu se va face niciodată.
- Prisen for hans sjæl blev for høj, for evigt måtte han opgive det - så han kunde blive i Live
Nu vor trăi pe vecie, nu pot să nu vadă mormîntul.
og aldrig få Graven at se;
Da, îl vor vedea: căci înţelepţii mor, nebunul şi prostul deopotrivă pier, şi lasă altora avuţiile lor.
nej, han skal se den; Vismænd dør, både Dåre og Tåbe går bort. Deres Gods må de afstå til andre,
Ei îşi închipuiesc că vecinice le vor fi casele, că locuinţele lor vor dăinui din veac în veac, ei, cari dau numele lor la ţări întregi.
deres Grav er deres Hjem for evigt, deres Bolig Slægt efter Slægt, om Godser end fik deres Navn.
Dar omul pus în cinste nu dăinuieşte, ci este ca dobitoacele cari se taie.
Trods Herlighed bliver Mennesket ikke, han er som Dyrene, der forgår.
Iată ce soartă au ei, cei plini de atîta încredere, precum şi cei ce îi urmează, cărora le plac cuvintele lor. -
Så går det dem, der tror sig trygge, så ender det for dem, deres Tale behager. - Sela.
Sînt duşi ca o turmă în locuinţa morţilor, îi paşte moartea, şi în curînd oamenii fără prihană îi calcă în picioare: li se duce frumuseţa, şi locuinţa morţilor le este locaşul.
I Dødsriget drives de ned som Får, deres Hyrde skal Døden være; de oprigtige træder på dem ved Gry, deres Skikkelse går Opløsning i Møde, Dødsriget er deres Bolig.
Dar mie Dumnezeu îmi va scăpa sufletul din locuinţa morţilor, căci mă va lua supt ocrotirea Lui. -
Men Gud udløser min Sjæl af Dødsrigets Hånd, thi han tager mig til sig. - Sela.
Nu te teme cînd se îmbogăţeşte cineva, şi cînd i se înmulţesc vistieriile casei;
Frygt ej, når en Mand bliver rig, når hans Huses Herlighed øges;
căci nu ia nimic cu el cînd moare: vistieriile lui nu se pogoară după el.
thi intet tager han med i Døden, hans Herlighed følger ham ikke.
Să se tot creadă omul fericit în viaţă, să se tot laude cu bucuriile pe cari şi le face,
Priser han end i Live sig selv: "De lover dig for din Lykke!"
căci tot în locuinţa părinţilor săi va merge, şi nu va mai vedea lumina niciodată.
han vandrer til sine Fædres Slægt, der aldrig får Lyset at skue.
Omul pus în cinste, şi fără pricepere, este ca dobitoacele pe cari le tai.
Den, som lever i Herlighed, men uden Forstand, han er som Dyrene, der forgår.