Psalms 144

(Un psalm al lui David.) Binecuvîntat să fie Domnul, Stînca mea, care-mi deprinde mînile la luptă, degetele la bătălie,

(Af David.) Lovet være HERREN, min Klippe, som oplærer mine hænder til Strid mine Fingre til Krig,

Binefăcătorul meu şi Cetăţuia mea, Turnul meu de scăpare şi Izbăvitorul meu, Scutul meu de adăpost, care-mi supune pe poporul meu!

min Miskundhed og min Fæstning, min Klippeborg, min Frelser, mit Skjold og den, jeg lider på, som underlægger mig Folkeslag!

Doamne, ce este omul, ca să iei cunoştinţă de el, fiul omului ca să iei seama la el?

HERRE, hvad er et Menneske, at du kendes ved det, et Menneskebarn, at du agter på ham?

Omul este ca o suflare, zilele lui sînt ca umbra care trece.

Mennesket er som et Åndepust, dets Dage som svindende Skygge.

Pleacă cerurile, Doamne, şi pogoară-Te! Atinge munţii, ca să fumege!

HERRE, sænk din Himmel, stig ned og rør ved Bjergene, så at de ryger;

Fulgeră, şi risipeşte pe vrăjmaşii mei! Aruncă-Ţi săgeţile, şi pune -i pe fugă!

slyng Lynene ud og adsplit Fjenderne, send dine Pile og indjag dem Rædsel;

Întinde-Ţi mînile de sus, izbăveşte-mă şi scapă-mă din apele cele mari, din mîna fiilor celui străin,

udræk din Hånd fra det høje, fri og frels mig fra store Vande,

a căror gură spune neadevăruri, şi a căror dreaptă este o dreaptă mincinoasă.

fra fremmedes Hånd, de, hvis Mund taler Løgn, hvis højre er Løgnehånd.

Dumnezeule, Îţi voi cînta o cîntare nouă, Te voi lăuda cu alăuta cu zece coarde.

Gud, jeg vil synge dig en ny Sang, lege for dig på tistrenget Harpe,

Tu, care dai împăraţilor biruinţa, care ai scăpat de sabie ucigaşă pe robul Tău David,

du, som giver Konger Sejr og udfrier David, din Tjener.

izbăveşte-mă şi scapă-mă din mîna fiilor celui străin, a căror gură spune neadevăruri, şi a căror dreaptă este o dreaptă mincinoasă!...

Fri mig fra det onde Sværd, frels mig fra fremmedes Hånd, de, hvis Mund taler Løgn, hvis højre er Løgnehånd.

Fiii noştri sînt ca nişte odrasle, cari cresc în tinereţa lor; fetele noastre ca nişte stîlpi săpaţi frumos, cari fac podoaba caselor împărăteşti.

I Ungdommen er vore Sønner som højvoksne Planter, vore Døtre er som Søjler, udhugget i Tempelstil;

Grînarele noastre sînt pline, şi gem de tot felul de merinde; turmele ni se înmulţesc cu miile, cu zecile de mii, în cîmpiile noastre:

vore Forrådskamre er fulde, de yder Forråd på, Forråd, vore Hjorde føder Tusinder, Titusinder på vore Marker,

viţelele noastre sînt prăsitoare; nu -i nicio pagubă, nicio robie, nici un ţipăt în uliţele noastre!

fede er vore Okser; intet Murbrud, ingen Udvandring, ingen Skrigen på Torvene.

Ferice de poporul care stă astfel! Ferice de poporul, al cărui Dumnezeu este Domnul!

Saligt det Folk, der er således stedt, saligt det Folk, hvis Gud er HERREN!