Psalms 139

(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti,

(Til Sangmesteren. Af David. En Salme.) HERRE, du ransager mig og kender mig!

ştii cînd stau jos şi cînd mă scol, şi de departe îmi pătrunzi gîndul.

Du ved, når jeg står op, du fatter min Tanke i Frastand,

Ştii cînd umblu şi cînd mă culc, şi cunoşti toate căile mele.

du har Rede på, hvor jeg går eller ligger, og alle mine Veje kender du grant.

Căci nu-mi ajunge cuvîntul pe limbă, şi Tu, Doamne, îl şi cunoşti în totul.

Thi før Ordet er til på min Tunge, se, da ved du det, HERRE, til fulde.

Tu mă înconjori pe dinapoi şi pe dinainte, şi-Ţi pui mîna peste mine.

Bagfra og forfra omslutter du mig, du lægger din Hånd på mig.

O ştiinţă atît de minunată este mai pe sus de puterile mele: este prea înaltă ca s'o pot prinde.

At fatte det er mig for underfuldt, for højt, jeg evner det ikke!

Unde mă voi duce departe de Duhul Tău, şi unde voi fugi departe de Faţa Ta?

Hvorhen skal jeg gå for din Ånd, og hvor skal jeg fly for dit Åsyn?

Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo;

Farer jeg op til Himlen, da er du der, reder jeg Leje i Dødsriget, så er du der;

Dacă voi lua aripile zorilor, şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării,

tager jeg Morgenrødens Vinger, fæster jeg Bo, hvor Havet ender,

şi acolo mîna Ta mă va călăuzi, şi dreapta Ta mă va apuca.

da vil din Hånd også lede mig der, din højre holde mig fast!

Dacă voi zice: ,,Cel puţin întunerecul mă va acoperi, -şi se va face noapte lumina dimprejurul meu!``

Og siger jeg: "Mørket skal skjule mig, Lyset blive Nat omkring mig!"

Iată că nici chiar întunerecul nu este întunecos pentru Tine; ci noaptea străluceşte ca ziua, şi întunerecul ca lumina.

så er Mørket ej mørkt for dig, og Natten er klar som Dagen, Mørket er som Lyset.

Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m'ai ţesut în pîntecele mamei mele:

Thi du har dannet mine Nyrer, vævet mig i Moders Liv.

Te laud că sînt o făptură aşa de minunată. Minunate sînt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!

Jeg vil takke dig, fordi jeg er underfuldt skabt; underfulde er dine Gerninger, det kender min Sjæl til fulde.

Trupul meu nu era ascuns de Tine, cînd am fost făcut într'un loc tainic, ţesut în chip ciudat, ca în adîncimile pămîntului.

Mine Ben var ikke skjult for dig, da jeg blev skabt i Løndom, virket i Jordens Dyb;

Cînd nu eram decît un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele cari-mi erau rînduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.

som Foster så dine Øjne mig, i din Bog var de alle skrevet, Dagene var bestemt, før en eneste af dem var kommet.

Cît de nepătrunse mi se par gîndurile Tale, Dumnezeule, şi cît de mare este numărul lor!

Hvor kostelige er dine Tanker mig, Gud, hvor stor er dog deres Sum!

Dacă le număr, sînt mai multe decît boabele de nisip. Cînd mă trezesc, sînt tot cu Tine.

Tæller jeg dem, er de flere end Sandet, jeg vågner - og end er jeg hos dig.

O, Dumnezeule, de ai ucide pe cel rău! Depărtaţi-vă dela mine, oameni setoşi de sînge!

Vilde du dog dræbe de gudløse, Gud, måtte Blodets Mænd vige fra mig,

Ei vorbesc despre Tine în chip nelegiuit, Îţi iau Numele ca să mintă, ei, vrăjmaşii Tăi!

de, som taler om dig på Skrømt og sværger falsk ved dit Navn.

Să nu urăsc eu, Doamne, pe cei ce Te urăsc, şi să nu-mi fie scîrbă de cei ce se ridică împotriva Ta?

Jeg hader jo dem, der hader dig, HERRE, og væmmes ved dem, der står dig imod;

Da, îi urăsc cu o ură desăvîrşită; îi privesc ca pe vrăjmaşi ai mei.

med fuldt Had bader jeg dem, de er også mine Fjender.

Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă, şi cunoaşte-mi gîndurile!

Ransag mig, Gud, og kend mit Hjerte, prøv mig og kend mine Tanker!

Vezi dacă sînt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veciniciei!

Se, om jeg er på Smertens Vej, og led mig på Evigheds Vej!