1. Home
  2. Pair
  3. RomCor
  4. Dan
  5. Ps.109

Psalms 109

109:1
(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Dumnezeul laudei mele, nu tăcea!
(Til Sangmesteren. Af David. En Salme.) Du min Lovsangs Gud, vær ej tavs!
109:2
Căci protivnicii au deschis împotriva mea o gură rea şi înşelătoare, îmi vorbesc cu o limbă mincinoasă,
Thi en gudløs, svigefuld Mund har de åbnet imod mig, taler mig til med Løgntunge,
109:3
mă înconjoară cu cuvîntări pline de ură, şi se războiesc cu mine fără temei.
med hadske Ord omringer de mig og strider imod mig uden Grund;
109:4
Pe cînd eu îi iubesc, ei îmi sînt protivnici; dar eu alerg la rugăciune.
til Løn for min Kærlighed er de mig fjendske, skønt jeg er idel Bøn;
109:5
Ei îmi întorc rău pentru bine, şi ură pentru dragostea mea.
de gør mig ondt for godt, gengælder min Kærlighed med Had.
109:6
Pe vrăjmaşul meu pune -l supt stăpînirea unui om rău, şi un pîrîş să stea la dreapta lui!
Straf ham for hans Gudløshed, lad en Anklager stå ved hans højre,
109:7
Cînd va fi judecat, să fie găsit vinovat, şi rugăciunea lui să treacă drept un păcat!
lad ham gå dømt fra Retten, hans Bøn blive regnet for Synd;
109:8
Puţine să -i fie zilele la număr, şi slujba să i -o ia altul!
hans Livsdage blive kun få, hans Embede tage en anden;
109:9
Să -i rămînă copiii orfani, şi nevastă-sa văduvă!
hans Børn blive faderløse, hans Hustru vorde Enke;
109:10
Copiii lui să umble fără niciun căpătîi şi să cerşească, să-şi caute pînea departe de locuinţa lor dărîmată!
hans Børn flakke om og tigge, drives bort fra et øde Hjem;
109:11
Cel ce l -a împrumutat, să -i pună mîna pe tot ce are, şi străinii să -i jăfuiască rodul muncii lui!
Ågerkarlen rage efter alt, hvad han har, og fremmede rane hans Gods;
109:12
Nimeni să nu mai ţină la el, şi nimeni să n'aibă milă de orfanii lui!
ingen være langmodig imod ham, ingen ynke hans faderløse;
109:13
Urmaşii lui să fie nimiciţi, şi să li se stîngă numele în neamul următor!
hans Afkom gå til Grunde, hans Navn slettes ud i næste Slægt:
109:14
Nelegiuirea părinţilor săi să rămînă ca aducere aminte înaintea Domnului, şi să nu se şteargă păcatul mamei lui!
lad hans Fædres Skyld ihukommes hos HERREN, lad ikke hans Moders Synd slettes ud,
109:15
Domnul să -i aibă totdeauna înaintea ochilor, ca să le şteargă pomenirea de pe pămînt,
altid være de, HERREN for Øje; hans Minde vorde udryddet af Jorden,
109:16
pentrucă nu şi -a adus aminte să facă îndurare, pentrucă a prigonit pe cel nenorocit şi pe cel lipsit, pînă acolo încît să omoare pe omul cu inima zdrobită!
fordi det ej faldt ham ind at vise sig god, men han forfulgte den arme og fattige og den, hvis Hjerte var knust til Døde;
109:17
Îi plăcea blestemul: să cadă asupra lui! Nu -i plăcea binecuvîntarea: să se depărteze de el!
han elsked Forbandelse, så lad den nå ham; Velsignelse yndede han ikke, den blive ham fjern!
109:18
Se îmbracă cu blestemul cum se îmbracă cu haina lui, îi pătrunde ca apa înlăuntrul lui, ca untdelemnul în oase!
Han tage Forbandelse på som en Klædning, den komme som Vand i hans Bug, som Olie ind i hans Ben;
109:19
Deaceea, să -i slujească de veşmînt ca să se acopere, de încingătoare cu care să fie totdeauna încins!
den blive en Dragt, han tager på, et Bælte, han altid bærer!
109:20
Aceasta să fie, din partea Domnului, plata vrăjmaşilor mei, şi a celor ce vorbesc cu răutate de mine!
Det være mine Modstanderes Løn fra HERREN, dem, der taler ondt mod min Sjæl.
109:21
Iar Tu, Doamne, Dumnezeule, lucrează pentru mine din pricina Numelui Tău, căci mare este bunătatea ta; izbăveşte-mă!
Men du, o HERRE, min Herre, gør med mig efter din Godhed og Nåde, frels mig for dit Navns Skyld!
109:22
Sînt nenorocit şi lipsit, şi îmi e rănită inima înlăuntrul meu.
Thi jeg er arm og fattig, mit Hjerte vånder sig i mig;
109:23
Pier ca umbra gata să treacă, sînt izgonit ca o lăcustă.
som Skyggen, der hælder, svinder jeg bort, som Græshopper rystes jeg ud;
109:24
Mi-au slăbit genunchii de post, şi mi s'a sleit trupul de slăbiciune.
af Faste vakler mine Knæ, mit Kød skrumper ind uden Salve;
109:25
Am ajuns de ocară lor; cînd mă privesc ei, dau din cap.
til Spot for dem er jeg blevet, de ryster på Hovedet, når de
109:26
Ajută-mi, Doamne, Dumnezeul meu! Scapă-mă prin bunătatea Ta!
Hjælp mig, HERRE min Gud, frels mig efter din Miskundhed,
109:27
Şi să ştie că mîna Ta, că Tu, Doamne, ai făcut lucrul acesta!
så de sander, det var din Hånd, dig, HERRE, som gjorde det!
109:28
Măcar că ei blastămă, Tu binecuvintează; măcar că se ridică ei împotriva mea, vor fi înfruntaţi, iar robul Tău se va bucura.
Lad dem forbande, du vil velsigne, mine uvenner vorde til Skamme, din Tjener glæde sig;
109:29
Protivnicii mei să se îmbrace cu ocara, să se acopere cu ruşinea lor cum se acopăr cu o manta!
lad mine Fjender klædes i Skændsel, iføres Skam som en Kappe!
109:30
Voi lăuda foarte mult cu gura mea pe Domnul, Îl voi mări în mijlocul mulţimii;
Med min Mund vil jeg højlig takke HERREN, prise ham midt i Mængden;
109:31
căci El stă la dreapta săracului, ca să -l izbăvească de cei ce -l osîndesc.
thi han står ved den fattiges højre at fri ham fra dem, der dømmer hans Sjæl.

© bibleglot.com