Psalms 104

Binecuvîntează, suflete, pe Domnul! Doamne, Dumnezeule, Tu eşti nemărginit de mare! Tu eşti îmbrăcat cu strălucire şi măreţie!
Min sjæl, lov Herren! Herren min Gud, du er såre stor! Du er klædt i Højhed og Herlighed,
Te înveleşti cu lumina ca şi cu o manta; întinzi cerurile ca un cort.
hyllet i Lys som en Kappe! Himlen spænder du ud som et Telt;
Cu apele Îţi întocmeşti vîrful locuinţei Tale; din nori Îţi faci carul, şi umbli pe aripile vîntului.
du hvælver din Højsal i Vandene, gør Skyerne til din Vogn, farer frem på Vindens Vinger;
Din vînturi Îţi faci soli, şi din flăcări de foc, slujitori.
Vindene gør du til Sendebud, Ildsluer til dine Tjenere!
Tu ai aşezat pămîntul pe temeliile lui, şi niciodată nu se va clătina.
Du fæsted Jorden på dens Grundvolde, aldrig i Evighed rokkes den;
Tu îl acoperisei cu adîncul cum l-ai acoperi cu o haină; apele stăteau pe munţi,
Verdensdybet hylled den til som en Klædning, Vandene stod over Bjerge.
dar, la ameninţarea Ta, au fugit, la glasul tunetului Tău au luat -o la fugă,
For din Trusel flyede de, skræmtes bort ved din Tordenrøst,
suindu-se pe munţi şi pogorîndu-se în văi, pînă la locul, pe care li -l hotărîsei Tu.
for op ad Bjerge og ned i Dale til det Sted, du havde beredt dem;
Le-ai pus o margine, pe care nu trebuie s'o treacă, pentruca să nu se mai întoarcă să acopere pămîntul.
du satte en Grænse, de ej kommer over, så de ikke igen skal tilhylle Jorden.
Tu faci să ţîşnească izvoarele în văi, şi ele curg printre munţi.
Kilder lod du rinde i Dale, hen mellem Bjerge flød de;
Tu adăpi la ele toate fiarele cîmpului; în ele îşi potolesc setea măgarii sălbatici.
de læsker al Markens Vildt, Vildæsler slukker deres Tørst;
Păsările cerului locuiesc pe marginile lor, şi fac să le răsune glasul printre ramuri.
over dem bygger Himlens Fugle, mellem Grenene lyder deres Kvidder.
Din locaşul Tău cel înalt Tu uzi munţii; şi se satură pămîntul de rodul lucrărilor Tale.
Fra din Højsal vander du Bjergene, Jorden mættes fra dine Skyer;
Tu faci să crească iarba pentru vite, şi verdeţuri pentru nevoile omului, ca pămîntul să dea hrană:
du lader Græs gro frem til Kvæget og Urter til Menneskets Tjeneste, så du frembringer Brød af Jorden
vin, care înveseleşte inima omului, untdelemn, care -i înfrumuseţează faţa, şi pîne, care -i întăreşte inima.
og Vin, der glæder Menneskets Hjerte, og lader Ansigtet glinse af Olie, og Brødet skal styrke Menneskets Hjerte.
Se udă copacii Domnului, cedrii din Liban, pe cari i -a sădit El.
HERRENs Træer bliver mætte, Libanons Cedre, som han har plantet,
În ei îşi fac păsările cuiburi; iar cocostîrcul îşi are locuinţa în chiparoşi;
hvor Fuglene bygger sig Rede; i Cypresser har Storken sin Bolig.
munţii cei înalţi sînt pentru ţapii sălbatici, iar stîncile sînt adăpost pentru iepuri.
Højfjeldet er for Stenbukken, Klipperne Grævlingens Tilflugt.
El a făcut luna ca să arate vremile; soarele ştie cînd trebuie să apună.
Du skabte Månen for Festernes Skyld, Solen kender sin Nedgangs Tid;
Tu aduci întunerecul, şi se face noapte: atunci toate fiarele pădurilor se pun în mişcare;
du sender Mørke, Natten kommer, da rører sig alle Skovens Dyr;
puii de lei mugesc după pradă, şi îşi cer hrana dela Dumnezeu.
de unge Løver brøler efter Rov, de kræver deres Føde af Gud.
Cînd răsare soarele, ele fug înapoi, şi se culcă în vizuinile lor.
De sniger sig bort, når Sol står op, og lægger sig i deres Huler;
Dar omul iese la lucrul său, şi la munca lui, pînă seara.
Mennesket går til sit Dagværk, ud til sin Gerning, til Kvæld falder på.
Cît de multe sînt lucrările Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai făcut cu înţelepciune, şi pămîntul este plin de făpturile Tale.
Hvor mange er dine Gerninger, HERRE, du gjorde dem alle med Visdom; Jorden er fuld af, hvad du har skabt!
Iată marea cea întinsă şi mare: în ea se mişcă nenumărate vieţuitoare mici şi mari.
Der er Havet, stort og vidt, der vrimler det uden Tal af Dyr, både små og store;
Acolo în ea, umblă corăbiile, şi în ea este leviatanul acela pe care l-ai făcut să se joace în valurile ei.
Skibene farer der, Livjatan, som du danned til Leg deri.
Toate aceste vieţuitoare Te aşteaptă, ca să le dai hrana la vreme.
De bier alle på dig, at du skal give dem Føde i Tide;
Le -o dai Tu, ele o primesc; Îţi deschizi Tu mîna, ele se satură de bunătăţile Tale.
du giver dem den, og de sanker, du åbner din Hånd, og de mættes med godt.
Îţi ascunzi Tu Faţa, ele tremură; le iei Tu suflarea: ele mor, şi se întorc în ţărîna lor.
Du skjuler dit Åsyn, og de forfærdes; du tager deres Ånd, og de dør og vender tilbage til Støvet;
Îţi trimeţi Tu suflarea: ele sînt zidite, şi înoieşti astfel faţa pămîntului.
du sender din Ånd, og de skabes, Jordens Åsyn fornyer du.
În veci să ţină slava Domnului! Să Se bucure Domnul de lucrările Lui!
HERRENs Herlighed vare evindelig, HERREN glæde sig ved sine Værker!
El priveşte pămîntul, şi pămîntul se cutremură; atinge munţii, şi ei fumegă.
Et Blik fra ham, og Jorden skælver, et Stød fra ham, og Bjergene ryger
Voi cînta Domnului cît voi trăi, voi lăuda pe Dumnezeul meu cît voi fi.
Jeg vil synge for HERREN, så længe jeg lever, lovsynge min Gud, den Tid jeg er til.
Fie plăcute Lui cuvintele mele! Mă bucur de Domnul.
Min Sang være ham til Behag, jeg har min Glæde i HERREN.
Să piară păcătoşii de pe pămînt, şi cei răi să nu mai fie! Binecuvintează, suflete, pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul!
Måtte Syndere svinde fra Jorden og gudløse ikke mer være til! Min Sjæl, lov HERREN! Halleluja!