Proverbs 5

Fiule, ia aminte la înţelepciunea mea, şi pleacă urechea la învăţătura mea,
Mærk dig, min Søn, min Visdom, bøj til min Indsigt dit Øre,
ca să fii cu chibzuinţă, şi buzele tale să aibă cunoştinţă.
at Kløgt må våge øver dig, Læbernes kundskab vare på dig.
Căci buzele femeii străine strecoară miere, şi cerul gurii ei este mai lunecos decît untdelemnul;
Thi af Honning drypper den fremmedes Læber, glattere end Olie er hendes Gane;
dar la urmă este amară ca pelinul, ascuţită ca o sabie cu două tăişuri.
men til sidst er hun besk som Malurt, hvas som tveægget Sværd;
Picioarele ei pogoară la moarte, paşii ei dau în locuinţa morţilor.
hendes Fødder styrer nedad mod Døden, til Dødsriget stunder hendes Fjed;
Aşa că ea nu poate găsi calea vieţii, rătăceşte în căile ei, şi nu ştie unde merge.
hun følger ej Livets Vej, hendes Spor er bugtet, hun ved det ikke.
Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, şi nu vă abateţi dela cuvintele gurii mele:
Hør mig da nu, min Søn, vig ikke fra min Munds Ord!
depărtează-te de drumul care duce la ea, şi nu te apropia de uşa casei ei,
Lad din Vej være langt fra hende, kom ej hendes Husdør nær,
ca nu cumva să-ţi dai altora vlaga ta, şi unui om fără milă anii tăi;
at du ikke må give andre din Ære, en grusom Mand dine År.
ca nu cumva nişte străini să se sature de averea ta, şi tu să te trudeşti pentru casa altuia;
at ikke dit Gods skal mætte fremmede, din Vinding ende i Andenmands Hus,
ca nu cumva să gemi, la urmă, cînd carnea şi trupul ţi se vor istovi,
så du gribes af Anger til sidst, når dit Kød og Huld svinder hen,
şi să zici: ,,Cum am putut eu să urăsc certarea, şi cum a dispreţuit inima mea mustrarea?
og du siger: "Ak, at jeg hadede Tugt, at mit Hjerte lod hånt om Revselse,
Cum am putut să n'ascult glasul învăţătorilor mei, şi să nu iau aminte la ceice mă învăţau?
så jeg ikke lød mine Læreres Røst, ej bøjed mit Øre til dem, som lærte mig!
Cît pe ce să mă nenorocesc de tot în mijlocul poporului şi adunării!``
Nær var jeg kommet i alskens Ulykke midt i Forsamling og Menighed!"
Bea apă din fîntîna ta, şi din izvoarele puţului tău.
Drik Vand af din egen Cisterne og rindende Vand af din Brønd;
Ce, vrei să ţi se verse izvoarele afară? Şi să-ţi curgă rîurile pe pieţele de obşte?
lad ej dine Kilder flyde på Gaden, ej dine Bække på Torvene!
Lasă-le să fie numai pentru tine, şi nu pentru străinii de lîngă tine.
Dig skal de tilhøre, dig alene, ingen fremmed ved Siden af dig!
Izvorul tău să fie binecuvîntat, şi bucură-te de nevasta tinereţii tale.
Velsignet være dit Væld, og glæd dig ved din Ungdoms Hustru,
Cerboaică iubită, căprioară plăcută: fii îmbătat tot timpul de drăgălăşiile ei, fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei!
den elskelige Hind, den yndige Gazel; hendes Elskov fryde dig stedse, berus dig altid i hendes Kærlighed!
Şi pentruce, fiule, ai fi îndrăgostit de o străină, şi ai îmbrăţişa sînul unei necunoscute?
Hvi beruser du dig, min Søn, i en fremmed og tager en andens Hustru i Favn?
Căci căile omului sînt lămurite înaintea ochilor Domnului, şi El vede toate cărările lui.
Thi for HERRENs Øjne er Menneskets Veje, grant følger han alle dets Spor;
Cel rău este prins în înseşi nelegiuirile lui, şi este apucat de legăturile păcatului lui.
den gudløse fanges af egen Brøde og holdes fast i Syndens Reb;
El va muri din lipsă de înfrînare, se va poticni din prea multa lui nebunie.
han dør af Mangel på Tugt, går til ved sin store Dårskab.