Lamentations 3

Eu sînt omul care a văzut suferinţa supt nuiaua urgiei Lui.

Jeg er den, der så nød ved hans vredes ris,

El m'a dus, m'a mînat în întunerec, şi nu în lumină.

mig har han ført og ledt i det tykkeste Mulm,

Numai împotriva mea îşi întinde şi îşi întoarce mîna, toată ziua.

ja, Hånden vender han mod mig Dagen lang.

Mi -a prăpădit carnea şi pielea, şi mi -a zdrobit oasele.

Mit Bød og min Hud har han opslidt, brudt mine Ben,

A făcut zid împrejurul meu, şi m'a înconjurat cu otravă şi durere.

han mured mig inde, omgav mig med Galde og Møje,

Mă aşează în întunerec, ca pe cei morţi pentru totdeauna.

lod mig bo i Mørke som de, der for længst er døde.

M'a înconjurat cu un zid, ca să nu ies; m'a pus în lanţuri grele.

Han har spærret mig inde og lagt mig i tunge Lænker.

Să tot strig şi să tot cer ajutor, căci El tot nu-mi primeşte rugăciunea.

Om jeg end råber og skriger, min Bøn er stængt ude.

Mi -a astupat calea cu pietre cioplite, şi mi -a strîmbat cărările.

Han spærred mine Veje med Kvader, gjorde Stierne kroge.

Mă pîndeşte ca un urs şi ca un leu într'un loc ascuns.

Han blev mig en lurende Bjørn, en Løve i Baghold;

Mi -a abătut căile, şi apoi s'a aruncat pe mine, şi m'a pustiit.

han ledte mig vild, rev mig sønder og lagde mig øde;

Şi -a încordat arcul, şi m'a pus ţintă săgeţii Lui.

han spændte sin Bue; lod mig være Skive for Pilen.

În rărunchi mi -a înfipt săgeţile din tolba Lui.

Han sendte sit Koggers Sønner i Nyrerne på mig;

Am ajuns de rîsul poporului meu, şi toată ziua sînt pus în cîntece de batjocură de ei.

hvert Folk lo mig ud og smæded mig Dagen lang,

M'a săturat de amărăciune, m'a îmbătat cu pelin.

med bittert mætted han mig, gav mig Malurt at drikke.

Mi -a sfărîmat dinţii cu pietre, m'a acoperit cu cenuşă.

Mine Tænder lod han bide i Flint, han trådte mig i Støvet;

Mi-ai luat pacea, şi nu mai cunosc fericirea.

han skilte min Sjæl fra Freden, jeg glemte Lykken

Şi am zis: ,,S'a dus puterea mea de viaţă, şi nu mai am nici o nădejde în Domnul.``

og sagde: "Min Livskraft, mit Håb til HERREN er ude."

,,Gîndeşte-Te la necazul şi suferinţa mea, la pelin şi la otravă!``

At mindes min Vånde og Flakken er Malurt og Galde;

Cînd îşi aduce aminte sufletul meu de ele, este mîhnit în mine.

min Sjæl, den mindes det grant den grubler betynget.

Iată ce mai gîndesc în inima mea, şi iată ce mă face să mai trag nădejde:

Det lægger jeg mig på Sinde, derfor vil jeg håbe:

Bunătăţile Domnului nu s'au sfîrşit, îndurările Lui nu sînt la capăt,

HERRENs Miskundhed er ikke til Ende, ikke brugt op,

ci se înoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atît de mare!

hans Nåde er ny hver Morgen, hans Trofasthed stor.

,,Domnul este partea mea de moştenire,`` zice sufletul meu; de aceea nădăjduiesc în El.

Min Del er HERREN, (siger min Sjæl,) derfor håber jeg på ham.

Domnul este bun cu cine nădăjduieşte în El, cu sufletul care -L caută.

Dem, der bier på HERREN, er han god, den Sjæl, der ham søger;

Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului.

det er godt at håbe i Stilhed på HERRENs Frelse,

Este bine pentru om să poarte un jug în tinereţa lui.

godt for en Mand, at han bærer Åg i sin Ungdom.

Să stea singur şi să tacă, pentrucă Domnul i l -a pus pe grumaz;

Han sidde ensom og tavs, når han lægger det på ham;

să-şi umple gura cu ţărînă, şi să nu-şi peardă nădejdea;

han trykke sin Mund mod Støvet, måske er der Håb.

să dea obrazul celui ce -l loveşte, şi să se sature de ocări.

Række Kind til den, der slår ham, mættes med Hån.

Căci Domnul nu leapădă pentru totdeauna.

Thi Herren bortstøder ikke for evigt,

Ci, cînd mîhneşte pe cineva, Se îndură iarăş de el, după îndurarea Lui cea mare:

har han voldt Kvide, så ynkes han, stor er hans Nåde;

căci El nu necăjeşte cu plăcere, nici nu mîhneşte bucuros pe copiii oamenilor.

ej af Hjertet plager og piner han Menneskens Børn.

Cînd se calcă în picioarele toţi prinşii de război ai unei ţări,

Når Landets Fanger til Hobe trædes under Fod,

cînd se calcă dreptatea omenească în faţa Celui Prea Înalt,

når Mandens Ret for den Højestes Åsyn bøjes,

cînd este nedreptăţit un om în pricina lui, nu vede Domnul?

når en Mand lider Uret i sin Sag mon Herren ej ser det?

Cine a spus şi s'a întîmplat ceva fără porunca Domnului?

Hvo taler vel, så det sker, om ej Herren byder?

Nu iese din gura Celui Prea Înalt răul şi binele?

Kommer ikke både ondt og godt fra den Højestes Mund?

De ce să se plîngă omul cît trăieşte? Ficare să se plîngă mai bine de păcatele lui!

Over hvad skal den levende sukke? Hver over sin Synd!

Să luăm seama la umbletele noastre, să le cercetăm, şi să ne întoarcem la Domnul.

Lad os ransage, granske vore Veje og vende os til HERREN,

Să ne înălţăm şi inimile cu mînile spre Dumnezeu din cer, zicînd:

løfte Hænder og Hjerte til Gud i Himlen;

,,Am păcătuit, am fost îndărătnici, şi nu ne-ai iertat!``

vi syndede og stod imod, du tilgav ikke,

În mînia Ta, Te-ai ascuns, şi ne-ai urmărit, ai ucis fără milă.

men hylled dig i Vrede, forfulgte os, dræbte uden Skånsel,

Te-ai învăluit într'un nor, ca să nu străbată la Tine rugăciunea noastră.

hylled dig i Skyer, så Bønnen ej nåed frem;

Ne-ai făcut de batjocură şi de ocară printre popoare.

til Skarn og til Udskud har du gjort os midt iblandt Folkene.

Toţi vrăjmaşii noştri deschid gura împotriva noastră.

De opspærred Munden imod os, alle vore Fjender.

De groază şi de groapă am avut parte, de prăpăd şi pustiire.

Vor Lod blev Gru og Grav og Sammenbruds Øde;

Şivoaie de apă îmi curg din ochi din pricina prăpădului fiicei poporului meu.

Vandstrømme græder mit Øje, mit Folk brød sammen.

Mi se topeşte ochiul în lacrămi, necurmat şi fără răgaz,

Hvileløst strømmer mit Øje, det kender ej Ro,

pînăce Domnul va privi din cer şi va vedea.

før HERREN skuer ned fra Himlen, før han ser til.

Mă doare ochiul de plîns pentru toate fiicele cetăţii mele.

Synet af Byens Døtre piner min Sjæl.

Cei ce mă urăsc fără temei, m'au gonit ca pe o pasăre.

Jeg joges som en Fugl af Fjender, hvis Had var grundløst,

Voiau să-mi nimicească viaţa într'o groapă, şi au aruncat cu pietre în mine.

de spærred mig inde i en Grube, de stenede mig;

Mi-au năvălit apele peste cap şi ziceam: ,,Sînt perdut!``

Vand strømmed over mit Hoved, jeg tænkte: "Fortabt!"

Dar am chemat Numele Tău, Doamne, din fundul gropii.

Dit Navn påkaldte jeg, HERRE, fra Grubens Dyb;

Tu mi-ai auzit glasul: ,,Nu-Ţi astupa urechea la suspinurile şi strigătele mele.``

du hørte min Røst: "O, gør dig ej døv for mit Skrig!"

În ziua cînd Te-am chemat, Te-ai apropiat, şi ai zis: ,,Nu te teme!``

Nær var du den Dag jeg kaldte, du sagde: "Frygt ikke!"

Doamne, Tu ai apărat pricina sufletului meu, mi-ai răscumpărat viaţa!

Du førte min Sag, o Herre, genløste mit Liv;

Doamne, ai văzut apăsarea mea: fă-mi dreptate.

HERRE, du ser, jeg lider Uret. skaf mig min Ret!

Ai văzut toate răzbunările lor, toate uneltirile lor împotriva mea.

Al deres Hævnlyst ser du, alle deres Rænker,

Doamne, le-ai auzit ocările, toate uneltirile împotriva mea,

du hører deres Smædeord HERRE, deres Rænker imod mig,

cuvîntările protivnicilor mei, şi planurile pe cari le urzeau în fiecare zi împotriva mea.

mine Fjenders Tale og Tanker imod mig bestandig.

Uită-Te cînd stau ei jos sau cînd se scoală. Eu sînt cîntecul lor de batjocură.

Se dem, når de sidder eller står, deres Nidvise er jeg.

Răsplăteşte-le, Doamne, după faptele mînilor lor!

Dem vil du gengælde, HERRE, deres Hænders Gerning,

Împetreşte-le inima, şi aruncă blestemul Tău împotriva lor!

gør deres Hjerte forhærdet din Forbandelse over dem!

Urmăreşte -i, în mînia Ta, şi şterge -i de supt ceruri, Doamne!``

forfølg dem i Vrede, udryd dem under din Himmel.