Job 37

La auzul acestor lucruri îmi tremură inima de tot, şi sare din locul ei.

Ja, derover skælver mit Hjerte, bævende skifter det Sted!

Ascultaţi, ascultaţi trăsnetul tunetului Său, bubuitul care iese din gura Lui!

Lyt dog til hans bragende Røst, til Drønet, der går fra hans Mund!

Îl rostogoleşte pe toată întinderea cerurilor, şi fulgerul Lui luminează pînă la marginile pămîntului.

Han slipper det løs under hele Himlen, sit Lys til Jordens Ender;

Apoi se aude un bubuit, tună cu glasul Lui măreţ; şi nu mai opreşte fulgerul, de îndată ce răsună glasul Lui.

efter det brøler hans Røst, med Højhed brager hans Torden; han sparer ikke på Lyn, imedens hans Stemme høres.

Dumnezeu tună cu glasul Lui în chip minunat; face lucruri mari pe cari noi nu le înţelegem.

Underfuldt lyder Guds Tordenrøst, han øver Vælde, vi fatter det ej.

El zice zăpezii: ,Cazi pe pămînt!` Zice acelaş lucru ploii, chiar şi celor mai puternice ploi.

Thi han siger til Sneen: "Fald ned på Jorden!" til Byger og Regnskyl: "Bliv stærke!"

Pecetluieşte mîna tuturor oamenilor, pentruca toţi să se recunoască de făpturi ale Lui.

For alle Mennesker sætter han Segl, at de dødelige alle må kende hans Gerning.

Fiara sălbatică se trage într'o peşteră, şi se culcă în vizuina ei.

De vilde Dyr søger Ly og holder sig i deres Huler:

Vijelia vine dela miazăzi, şi frigul, din vînturile dela miazănoapte.

Fra Kammeret kommer der Storm, fra Nordens Stjerner Kulde.

Dumnezeu, prin suflarea Lui, face ghiaţa, şi micşorează locul apelor mari.

Ved Guds Ånde bliver der Is, Vandfladen lægges i Fængsel.

Încarcă norii cu aburi, şi -i risipeşte schinteietori;

Så fylder han Skyen med Væde, Skylaget spreder hans Lys;

mişcarea lor se îndreaptă după planurile Lui, pentru împlinirea a tot ce le porunceşte El pe faţa pămîntului locuit.

det farer hid og did og bugter sig efter hans Tanke og udfører alt, hvad han byder, på hele den vide Jord,

Îi face să pară ca o nuia cu care loveşte pămîntul, sau ca un semn al dragostei Lui.

hvad enten han slynger det ud som Svøbe, eller han sender det for at velsigne.

Iov, ia aminte la aceste lucruri! Priveşte liniştit minunile lui Dumnezeu!

Job du må lytte hertil, træd frem og mærk dig Guds Underværker!

Ştii cum cîrmuieşte Dumnezeu norii, şi cum face să strălucească din ei fulgerul Său?

Fatter du, hvorledes Gud kan magte dem og lade Lys stråle frem fra sin Sky?

Înţelegi tu plutirea norilor, minunile Aceluia a cărui ştiinţă este desăvîrşită?

Fatter du Skyernes Svæven, den Alvises Underværker?

Ştii pentruce ţi se încălzesc veşmintele, cînd se odihneşte pămîntul de vîntul de miazăzi?

Du, hvis Klæder ophedes, når Jorden døser ved Søndenvind?

Poţi tu să întinzi cerurile ca El, tari ca o oglindă turnată?

Hvælver du Himlen sammen med ham, fast som det støbte Spejl?

Arată-ne ce trebuie să -I spunem. Căci sîntem prea neştiutori ca să -I putem vorbi.

Lær mig, hvad vi skal sige ham! Intet kan vi få frem for Mørke.

Cine -I va da de veste că Îi voi vorbi? Dar care este omul care-şi doreşte pierderea?

Meldes det ham, at jeg taler? Siger en Mand, at han er fra Samling?

Acum, fireşte, nu putem vedea lumina soarelui care străluceşte în dosul norilor, dar va trece un vînt şi -l va curăţi;

Og nu: Man ser ej Lyset, skygget af mørke Skyer, men et Vejr farer hen og renser Himlen,

dela miază-noapte ne vine aurora, şi ce înfricoşată este măreţia care înconjoară pe Dumnezeu!

fra Norden kommer en Lysning. Over Gud er der frygtelig Højhed,

Pe Cel Atotputernic nu -L putem ajunge, căci este mare în tărie, dar dreptul şi dreptatea deplină El nu le frînge.

og den Almægtige finder vi ikke. Almægtig og rig på Retfærd bøjer han ikke Retten;

De aceea oamenii trebuie să se teamă de El; El nu-Şi îndreaptă privirile spre cei ce se cred înţelepţi.``

derfor frygter Mennesker ham, men af selv kloge ænser han ingen.