Job 31

Făcusem un legămînt cu ochii mei, şi nu mi-aş fi oprit privirile asupra unei fecioare.

Jeg sluttede en Pagt med mit Øje om ikke at se på en Jomfru;

Dar ce soartă mi -a păstrat Dumnezeu de sus? Ce moştenire mi -a trimes Cel Atotputernic din ceruri?

hvad var ellers min Lod fra Gud hist oppe, den Arv, den Almægtige gav fra det høje?

Peirea nu -i oare pentru cel rău, şi nenorocirea pentru cei ce fac fărădelege?

Har ikke den lovløse Vanheld i Vente, Udådsmændene Modgang?

N'a cunoscut Dumnezeu căile mele? Nu mi -a numărat El toţi paşii mei?

Ser han ej mine Veje og tæller alle mine Skridt?

Dacă am umblat cu minciuna, de mi -a alergat piciorul după înşelăciune:

Har jeg holdt til med Løgn, og hasted min Fod til Svig

să mă cîntărească Dumnezeu în cumpăna celor fără prihană, şi-mi va vedea neprihănirea!

på Rettens Vægtskål veje han mig, så Gud kan kende min Uskyld

De mi s'a abătut pasul depe calea cea dreaptă, de mi -a urmat inima ochii, de s'a lipit vreo întinăciune de mînile mele,

er mit Skridt bøjet af fra Vejen, og har mit Hjerte fulgt mine Øjne, hang noget ved mine Hænder,

atunci eu să samăn şi altul să secere, şi odraslele mele să fie desrădăcinate!

da gid jeg må så og en anden fortære, og hvad jeg planted, oprykkes med Rode!

Dacă mi -a fost amăgită inima de vreo femeie, dacă am pîndit la uşa aproapelui meu,

Blev jeg en Dåre på Grund at en Kvinde, og har jeg luret ved Næstens Dør,

atunci nevastă-mea să macine pentru altul, şi s'o necinstească alţii!

så dreje min Hustru Kværn for en anden, og andre bøje sig over hende!

Căci aceasta ar fi fost o nelegiuire, o fărădelege vrednică să fie pedepsită de judecători,

Thi sligt var Skændselsdåd, Brøde, der drages for Retten,

un foc care mistuie pînă la nimicire, şi care mi-ar fi prăpădit toată bogăţia.

ja, Ild, der æder til Afgrunden og sætter hele min Høst i Brand!

De aş fi nesocotit dreptul slugii sau slujnicei mele, cînd se certau cu mine,

Har jeg ringeagtet min Træls og min Trælkvindes Ret, når de trættede med mig,

ce aş putea să fac, cînd se ridică Dumnezeu? Ce aş putea răspunde cînd pedepseşte El?

hvad skulde jeg da gøre, når Gud stod op, hvad skulde jeg svare, når han så efter?

Cel ce m'a făcut pe mine în pîntecele mamei mele, nu l -a făcut şi pe el? Oare nu ne -a întocmit acelaş Dumnezeu în pîntecele mamei?

Har ikke min Skaber skabt ham i Moders Skød, har en og samme ej dannet os begge i Moders Liv?

Dacă n'am dat săracilor ce-mi cereau, dacă am făcut să se topească de plîns ochii văduvei,

Har jeg afslået ringes Ønske, ladet Enkens Øjne vansmægte,

dacă mi-am mîncat singur pînea, fără ca orfanul să-şi fi avut şi el partea lui din ea,

var jeg ene om at spise mit Brød, har den faderløse ej spist deraf

eu, care din tinereţă l-am crescut ca un tată, eu, care dela naştere am sprijinit pe văduvă;

nej, fra Barnsben fostred jeg ham som en Fader, jeg ledede hende fra min Moders Skød.

dacă am văzut pe cel nenorocit ducînd lipsă de haine, pe cel lipsit neavînd învălitoare,

Har jeg set en Stakkel blottet for Klæder, en fattig savne et Tæppe

fără ca inima lui să mă fi binecuvîntat, fără să fi fost încălzit de lîna mieilor mei;

visselig nej, hans Hofter velsigned mig, når han varmed sig i Uld af mine Lam.

dacă am ridicat mîna împotriva orfanului, pentrucă mă simţeam sprijinit de judecători;

Har jeg løftet min Bånd mod en faderløs, fordi jeg var vis på Medhold i Retten,

atunci, să mi se deslipească umărul dela încheietură, să-mi cadă braţul şi să se sfărîme!

så falde min Skulder fra Nakken, så rykkes min Arm af Led!

Căci mă temeam de pedeapsa lui Dumnezeu, şi nu puteam lucra astfel din pricina măreţiei Lui.

Thi Guds Rædsel var kommet over mig, og når han rejste sig, magted jeg intet!

Dacă mi-am pus încrederea în aur, dacă am zis aurului: ,Tu eşti nădejdea mea`;

Har jeg slået min Lid til Guld, kaldt det rene Guld min Fortrøstning,

dacă m'am îngîmfat de mărimea averilor mele, de mulţimea bogăţiilor pe cari le dobîndisem;

var det min Glæde, at Rigdommen voksed, og at min Hånd fik sanket så meget,

dacă am privit soarele cînd strălucea, luna cînd înainta măreaţă,

så jeg, hvorledes Sollyset stråled, eller den herligt skridende Måne,

şi dacă mi s'a lăsat amăgită inima în taină, dacă le-am aruncat sărutări, ducîndu-mi mîna la gură:

og lod mit Hjerte sig dåre i Løn, så jeg hylded dem med Kys på min Hånd

şi aceasta este tot o fărădelege care trebuie pedepsită de judecători, căci m'aş fi lepădat de Dumnezeul cel de sus!

også det var Brøde, der drages for Retten, thi da fornægted jeg Gud hist oppe.

Dacă m'am bucurat de nenorocirea vrăjmaşului meu, dacă am sărit de bucurie cînd l -a atins nenorocirea,

Var min Avindsmands Fald min Glæd jubled jeg, når han ramtes af Vanheld

eu, care n'am dat voie limbii mele să păcătuiască, să -i ceară moartea cu blestem;

nej, jeg tillod ikke min Gane at synde, så jeg bandende kræved hans Sjæl.

dacă nu ziceau oamenii din cortul meu: ,Unde este cel ce nu s'a săturat din carnea lui?`

Har min Husfælle ej måttet sige: "Hvem mættedes ej af Kød fra hans Bord"

Dacă petrecea străinul noaptea afară, dacă nu mi-aş fi deschis uşa să intre călătorul;

nej, den fremmede lå ej ude om Natten, jeg åbned min Dør for Vandringsmænd.

dacă mi-am ascuns fărădelegile, ca oamenii, şi mi-am închis nelegiuirile în sîn,

Har jeg skjult mine Synder, som Mennesker gør, så jeg dulgte min Brøde i Brystet

pentrucă mă temeam de mulţime, pentrucă mă temeam de dispreţul familiilor, ţinîndu-mă deoparte şi necutezînd să-mi trec pragul...

af Frygt for den store Hob, af Angst for Stamfrænders Ringeagt, så jeg blev inden Døre i Stilhed!

Oh! de aş găsi pe cineva să m'asculte! Iată apărarea mea, iscălită de mine: să-mi răspundă Cel Atotputernic! Cine-mi va da plîngerea iscălită de protivnicul meu?

Ak, var der dog en, der hørte på mig! Her er mit Bomærke - lad den Almægtige svare! Havde jeg blot min Modparts Indlæg!

Ca să -i port scrisoarea pe umăr, s'o leg de fruntea mea ca o cunună;

Sandelig, tog jeg det på min Skulder, kransed mit Hoved dermed som en Krone,

să -i dau socoteală de toţi paşii mei, să mă apropii de el ca un domn.

svared ham for hvert eneste Skridt og mødte ham som en Fyrste.

Dacă pămîntul meu strigă împotriva mea, şi dacă brazdele lui varsă lacrămi;

Har min Mark måttet skrige over mig og alle Furerne græde,

dacă i-am mîncat roada fără s'o fi plătit, şi dacă am întristat sufletul vechilor lui stăpîni:

har jeg tæret dens Kraft uden Vederlag, udslukt dens Ejeres Liv,

atunci să crească spini din el în loc de grîu, şi neghină în loc de orz!`` Sfîrşitul cuvintelor lui Iov.

så gro der Tjørn for Hvede og Ukrudt i Stedet for Byg! Her ender Jobs Ord.