Job 30

Şi acum!... Am ajuns de rîsul celor mai tineri de cît mine, pe ai căror părinţi nu -i socoteam vrednici să -i pun printre cînii turmei mele.

Nu derimod ler de ad mig, Folk, der er yngre end jeg, hvis Fædre jeg fandt for ringe at sætte iblandt mine Hyrdehunde.

Dar la ce mi-ar fi folosit puterea mînilor lor, cînd ei nu erau în stare să ajungă la bătrîneţă?

Og hvad skulde jeg med deres Hænders Kraft? Deres Ungdomskraft har de mistet,

Sfrijiţi de sărăcie şi foame, fug în locuri uscate, de multă vreme părăsite şi pustii.

tørrede hen af Trang og Sult. De afgnaver Ørk og Ødemark

Smulg ierburile sălbatice de lîngă copăcei, şi n'au ca pîne de cît rădăcina de bucsau.

og plukker Melde ved Krattet, Gyvelrødder er deres Brød.

Sînt izgoniţi din mijlocul oamenilor, strigă lumea după ei ca după nişte hoţi.

Fra Samfundet drives de bort, som ad Tyve råbes der efter dem.

Locuiesc în văi îngrozitoare, în peşterile pămîntului şi în stînci.

De bor i Kløfter, fulde af Rædsler, i Jordens og Klippernes Huler.

Urlă printre stufişuri, şi se adună supt mărăcini.

De brøler imellem Buske, i Tornekrat kommer de sammen,

Fiinţe mîrşave şi dispreţuite, -sînt izgoniţi din ţară.

en dum og navnløs Æt, de joges med Hug af Lande.

Şi acum, astfel de oameni mă pun în cîntecele lor, am ajuns de batjocura lor.

Men nu er jeg Hånsang for dem, jeg er dem et Samtaleemne;

Mă urăsc, mă ocolesc, mă scuipă în faţă.

de afskyr mig, holder sig fra mig, nægter sig ikke af spytte ad mig.

Nu se mai sfiesc şi mă înjosesc, nu mai au niciun frîu înaintea mea.

Thi han løste min Buestreng, ydmyged mig, og foran mig kasted de Tøjlerne af.

Ticăloşii aceştia se scoală la dreapta mea, şi îmi împing picioarele, şi îşi croiesc cărări împotriva mea ca să mă peardă.

Til højre rejser sig Ynglen, Fødderne slår de fra mig, bygger sig Ulykkesveje imod mig

Îmi nimicesc cărarea şi lucrează ca să mă prăpădească, ei, cărora nimeni nu le-ar veni în ajutor.

min Sti har de opbrudt, de hjælper med til mit Fald, og ingen hindrer dem i det;

Ca printr'o largă spărtură străbat spre mine, se năpustesc supt pocnetul dărîmăturilor.

de kommer som gennem et gabende Murbrud, vælter sig frem under Ruiner,

Mă apucă groaza. Slava îmi este spulberată ca de vînt, ca un nor a trecut fericirea mea.

Rædsler har vendt sig imod mig; min Værdighed joges bort som af Storm, min Lykke svandt som en Sky.

Şi acum, mi se topeşte sufletul în mine, şi m'au apucat zilele suferinţei.

Min Sjæl opløser sig i mig; Elendigheds Dage har ramt mig:

Noaptea mă pătrunde şi-mi smulge oasele, durerea care mă roade nu încetează.

Natten borer i mine Knogler, aldrig blunder de nagende Smerter.

De tăria suferinţei haina îşi pierde faţa, mi se lipeşte de trup ca o cămaşă.

Med vældig Kraft vanskabes mit Kød, det hænger om mig, som var det min Kjortel.

Dumnezeu m'a aruncat în noroi, şi am ajuns ca ţărîna şi cenuşa.

Han kasted mig ud i Dynd, jeg er blevet som Støv og Aske.

Strig către Tine, şi nu-mi răspunzi; stau în picioare, şi nu mă vezi.

Jeg skriger til dig, du svarer mig ikke, du står der og ænser mig ikke;

Eşti fără milă împotriva mea, lupţi împotriva mea cu tăria mînii Tale.

grum er du blevet imod mig, forfølger mig med din vældige Hånd.

Mă ridici, îmi dai drumul pe vînt, şi mă nimiceşti cu suflarea furtunii.

Du løfter og vejrer mig hen i Stormen, og dens Brusen gennemryster mig;

Căci ştiu că mă duci la moarte, în locul unde se întîlnesc toţi cei vii.

thi jeg ved, du fører mig hjem til Døden, til det Hus, hvor alt levende samles.

Dar cel ce se prăbuşeşte nu-şi întinde mînile? Cel în nenorocire nu cere ajutor?

Dog, mon den druknende ej rækker Hånden ud og råber om Hjælp, når han går under?

Nu plîngeam eu pe cel amărît? N'avea inima mea milă de cel lipsit?

Mon ikke jeg græder over den, som havde det hårdt, sørgede ikke min Sjæl for den fattiges Skyld?

Mă aşteptam la fericire, şi cînd colo, nenorocirea a venit peste mine; trăgeam nădejde de lumină, şi cînd colo, a venit întunerecul.

Jeg biede på Lykke, men Ulykke kom, jeg håbed på Lys, men Mørke kom;

Îmi ferb măruntaiele fără încetare, m'au apucat zilele de durere.

ustandseligt koger det i mig, Elendigheds Dage traf mig;

Umblu înegrit, dar nu de soare. Mă scol în plină adunare, şi strig ajutor.

trøstesløs går jeg i Sorg, i Forsamlingen rejser jeg mig og råber;

Am ajuns frate cu şacalii, tovarăş cu struţii.

Sjakalernes Broder blev jeg, Strudsenes Fælle.

Pielea mi se înegreşte şi cade, iar oasele îmi ard şi se usucă.

Min Hud er sort, falder af, mine Knogler brænder af Hede;

Arfa mea s'a prefăcut în instrument de jale, şi cavalul meu scoate sunete plîngătoare.

min Citer er blevet til Sorg, min Fløjte til hulkende Gråd!