Job 3

După aceea, Iov a deschis gura şi a blestemat ziua în care s'a născut.

Derefter oplod Job sin Mund og forbandede sin Dag,

A luat cuvîntul şi a zis:

og Job tog til Orde og sagde:

,,Blestemată să fie ziua în care m'am născut,

Bort med den Dag, jeg fødtes, den Nat, der sagde: "Se, en Dreng!"

Prefacă-se în întunerec ziua aceea, să nu se îngrijească Dumnezeu de ea din cer, şi să nu mai strălucească lumina peste ea!

Denne Dag vorde Mørke, Gud deroppe spørge ej om den, over den stråle ej Lyset frem!

S'o cuprindă întunerecul şi umbra morţii, nori groşi să vină peste ea, şi neguri de peste zi s'o înspăimînte!

Mulm og Mørke løse den ind, Tåge lægge sig over den, Formørkelser skræmme den!

Noaptea aceea! S'o acopere întunerecul, să piară din an, să nu mai fie numărată între luni!

Mørket tage den Nat, den høre ej hjemme blandt Årets Dage, den komme ikke i Måneders Tal!

Da, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea!

Ja, denne Nat vorde gold, der lyde ej Jubel i den!

Blestemată să fie de ceice blastămă zilele, de ceice ştiu să întărîte Leviatanul;

De, der besværger Dage, forbande den, de, der har lært at hidse Livjatan";

să se întunece stelele din amurgul ei, în zădar să aştepte lumina, şi să nu mai vadă genele zorilor zilei!

dens Morgenstjerner formørkes, den bie forgæves på Lys, den skue ej Morgenrødens Øjenlåg,

Căci n'a închis pîntecele care m'a zămislit, nici n'a ascuns suferinţa dinaintea ochilor mei.

fordi den ej lukked mig Moderlivets Døre og skjulte Kvide for mit Blik!

Dece n'am murit în pîntecele mamei mele? Dece nu mi-am dat sufletul la ieşirea din pîntecele ei?

Hvi døde jeg ikke i Moders Liv eller udånded straks fra Moders Skød?

Dece am găsit genunchi cari să mă primească? Şi ţîţe cari să-mi dea lapte?

Hvorfor var der Knæ til at tage imod mig, hvorfor var der Bryster at die?

Acum aş fi culcat, aş fi liniştit, aş dormi şi m'aş odihni

Så havde jeg nu ligget og hvilet, så havde jeg slumret i Fred

cu împăraţii şi cei mari de pe pămînt, cari şi-au zidit falnice morminte,

blandt Konger og Jordens Styrere, der bygged sig Gravpaladser,

cu domnitorii cari aveau aur, şi şi-au umplut casele cu argint.

blandt Fyrster, rige på Guld, som fyldte deres Huse med Sølv.

Sau n'aş mai fi în viaţă, aş fi ca o stîrpitură îngropată, ca nişte copii cari n'au văzut lumina!

Eller var jeg dog som et nedgravet Foster. som Børn, der ikke fik Lyset at se!

Acolo nu te mai necăjesc cei răi, acolo se odihnesc cei sleiţi de puteri.

Der larmer de gudløse ikke mer, der hviler de trætte ud,

Acolo cei puşi în lanţuri sînt lăsaţi toţi în pace, nu mai aud glasul asupritorului;

alle de fangne har Ro, de hører ej Fogedens Røst;

cel mai mic şi cel mare sînt tot una acolo, şi robul scapă de stăpînul său.

små og store er lige der og Trællen fri for sin Herre.

Pentru ce dă Dumnezeu lumină celui ce sufere, şi viaţă celor amăriţi la suflet,

Hvi giver Gud de lidende Lys, de bittert sørgende Liv,

cari aşteaptă moartea şi nu vine; măcar că o doresc mai mult decît o comoară,

dem, som bier forgæves på Døden, graver derefter som efter Skatte,

cari n'ar mai putea de bucurie şi de veselie, dacă ar găsi mormîntul? -

som glæder sig til en Stenhøj, jubler, når de finder deres Grav

Pentruce, zic, dă El lumină omului care nu ştie încotro să meargă, pe care îl îngrădeşte Dumnezeu de toate părţile?

en Mand, hvis Vej er skjult, hvem Gud har stænget inde?

Suspinurile îmi sînt hrana de toate zilele, şi jalea mi se varsă ca apa.

Thi Suk er blevet mit daglige Brød, mine Ve råb strømmer som Vand.

De ce mă tem, aceea mi se întîmplă; de ce mi -e frică, de aceea am parte!

Thi hvad jeg gruer for, rammer mig, hvad jeg bæver for, kommer over mig.

N'am nici linişte, nici pace, nici odihnă, şi necazul dă peste mine.``

Knap har jeg Fred, og knap har jeg Ro, knap har jeg Hvile, så kommer Uro!