Job 29

Iov a luat din nou cuvîntul în pilde, şi a zis:

Og Job vedblev at fremsætte sit Tankesprog:

,,Oh! cum nu pot să fiu ca în lunile trecute, ca în zilele cînd mă păzea Dumnezeu,

Ak, havde jeg det som tilforn, som dengang Gud tog sig af mig,

cînd candela Lui strălucea deasupra capului meu, şi Lumina lui mă călăuzea în întunerec!

da hans Lampe lyste over mit Hoved, og jeg ved hans Lys vandt frem i Mørke,

Cum nu sînt ca în zilele puterii mele, cînd Dumnezeu veghea ca un prieten peste cortul meu,

som i mine modne År, da Guds Fortrolighed var over mit Telt,

cînd Cel Atotputernic încă era cu mine, şi cînd copiii mei stăteau în jurul meu;

da den Almægtige end var hos mig og mine Drenge var om mig,

cînd mi se scăldau paşii în smîntînă, şi stînca vărsa lîngă mine pîraie de untdelemn!

da mine Fødder vaded i Fløde, og Olie strømmede, hvor jeg stod,

Dacă ieşeam să mă duc la poarta cetăţii, şi dacă îmi pregăteam un scaun în piaţă,

da jeg gik ud til Byens Port og rejste mit Sæde på Torvet.

tinerii se trăgeau înapoi la apropierea mea, bătrînii se sculau şi stăteau în picioare.

Når Ungdommen så mig, gemte deo sig, Oldinge rejste sig op og stod,

Mai marii îşi opriau cuvîntările, şi îşi puneau mîna la gură.

Høvdinger standsed i Talen og lagde Hånd på Mund,

Glasul căpeteniilor tăcea, şi li se lipea limba de cerul gurii.

Stormænds Røst forstummed, deres Tunge klæbed til Ganen;

Urechea care mă auzea, mă numea fericit, ochiul care mă vedea mă lăuda.

Øret hørte og priste mig lykkelig, Øjet så og tilkendte mig Ære.

Căci scăpam pe săracul care cerea ajutor, şi pe orfanul lipsit de sprijin.

Thi jeg redded den arme, der skreg om Hjælp, den faderløse, der savned en Hjælper;

Binecuvîntarea nenorocitului venea peste mine, umpleam de bucurie inima văduvei.

den, det gik skævt, velsignede mig, jeg frydede Enkens Hjerte;

Mă îmbrăcam cu dreptatea şi -i slujeam de îmbrăcăminte, neprihănirea îmi era manta şi turban.

jeg klædte mig i Retfærd, og den i mig, i Ret som Kappe og Hovedbind.

Orbului îi eram ochi, şi şchiopului picior.

Jeg var den blindes Øje, jeg var den lammes Fod;

Celor nenorociţi le eram tată, şi cercetam pricina celui necunoscut.

jeg var de fattiges Fader, udreded den mig ukendtes Sag;

Rupeam falca celui nedrept, şi -i smulgeam prada din dinţi.

den lovløses Tænder brød jeg, rev Byttet ud af hans Gab.

Atunci ziceam: ,În cuibul meu voi muri, zilele mele vor fi multe ca nisipul.

Så tænkte jeg da: "Jeg skal dø i min Rede, leve så længe som Føniksfuglen;

Apa va pătrunde în rădăcinile mele, roua va sta toată noaptea peste ramurile mele.

min Rod kan Vand komme til, Duggen har Nattely i mine Grene;

Slava mea va înverzi neîncetat, şi arcul îmi va întineri în mînă.`

min Ære er altid ny, min Bue er altid ung i min Hånd!"

Oamenii mă ascultau şi aşteptau, tăceau înaintea sfaturilor mele.

Mig hørte de på og bied, var tavse, mens jeg gav Råd;

După cuvîntările mele, niciunul nu răspundea, şi cuvîntul meu era pentru toţi o rouă binefăcătoare.

ingen tog Ordet, når jeg havde talt, mine Ord faldt kvægende på dem;

Mă aşteptau ca pe ploaie, căscau gura ca după ploaia de primăvară.

de bied på mig som på Regn, spærred Munden op efter Vårregn.

Cînd li se muia inima, le zîmbeam. şi nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea.

Mistrøstige smilte jeg til, mit Åsyns Lys fik de ej til at svinde.

Îmi plăcea să mă duc la ei, şi mă aşezam în fruntea lor; eram ca un împărat în mijlocul unei oştiri, ca un mîngîietor lîngă nişte întristaţi.

Vejen valgte jeg for dem og sad som Høvding, troned som Konge blandt Hærmænd, som den, der gav sørgende Trøst.