Ecclesiastes 10

Muştele moarte strică şi acresc untdelemnul negustorului de unsori; tot aşa, puţină nebunie biruie înţelepciunea şi slava.

Døde Fluer gør Salveblanderens Olie stinkende, lidt Dårskab ødelægger Visdommens Værd.

Inima înţeleptului este la dreapta lui, iar inima nebunului la stînga lui.

Den vise har sin Forstand tilhøjre, Tåben har sin til venstre,

Şi pe orice drum ar merge nebunul, peste tot îi lipseşte mintea, şi spune tuturor că este un nebun!

Hvor Dåren end færdes, svigter hans Forstand, og han røber for alle, at han er en Dåre.

Cînd izbucneşte împotriva ta mînia celuice stăpîneşte, nu-ţi părăsi locul, căci sîngele rece te păzeşte de mari păcate.

Når en Herskers Vrede rejser sig mod dig, forlad ikke derfor din Plads; thi Sagtmodighed hindrer store Synder.

Este un rău pe care l-am văzut supt soare, ca o greşală, care vine dela celce cîrmuieşte:

Der er et Onde, jeg så under Solen; det ser ud som et Misgreb af ham, som har Magten:

nebunia este pusă în dregătorii înalte, iar bogaţii stau în locuri de jos.

Dårskab sættes i Højsædet, nederst sidder de rige.

Am văzut robi călări, şi voivozi mergînd pe jos ca nişte robi.

Trælle så jeg højt til Hest og Høvdinger til Fods som Trælle.

Cine sapă groapa altuia, cade el în ea, şi cine surpă un zid, va fi muşcat de un sarpe.

Den, som graver en Grav, falder selv deri; den, som nedbryder en Mur, ham bider en Slange;

Cine sfarmă pietre, este rănit de ele, şi cine despică lemne este în primejdie.

den, som bryder Sten, kan såre sig på dem; den, som kløver Træ, er i Fare.

Cînd se toceşte ferul, şi rămîne neascuţit, trebuie să-ţi îndoieşti puterile; de aceea la izbîndă ajungi prin înţelepciune.

Når Øksen er sløv og dens Æg ej hvæsses, må Kraft lægges i; men den dygtiges Fortrin er Visdom.

Cînd muşcă şarpele, fiindcă n'a fost vrăjit, vrăjitorul n'are niciun cîştig din meşteşugul lui.

Bider en Slange, før den besværges, har Besværgeren ingen Gavn af sin Kunst.

Cuvintele unui înţelept sînt plăcute, dar buzele nebunului îi aduc pieirea.

Ord fra Vismands Mund vinder Yndest, en Dåres Læber bringer ham Våde;

Cel dintîi cuvînt care -i iese din gură este nebunie, şi cel din urmă este o nebunie şi mai rea.

hans Tale begynder med Dårskab og ender med den værste Galskab.

Nebunul spune o mulţime de vorbe, măcarcă omul nu ştie ce se va întîmpla, şi cine -i va spune ce va fi după el?

Tåben bruger mange Ord. Ej ved Mennesket, hvad der skal ske; hvad der efter hans Død skal ske, hvo siger ham det?

Truda nebunului oboseşte pe celce nu cunoaşte drumul spre cetate.

Dårens Flid gør ham træt, thi end ikke til Bys ved han Vej.

Vai de tine, ţară, al cărei împărat este un copil, şi ai cărei voivozi benchetuiesc de dimineaţă!

Ve dig, du Land, hvis Konge er en Dreng og hvis Fyrster holder Gilde ved Gry.

Ferice de tine ţară, al cărei împărat este de neam mare, şi ai cărei voivozi mănîncă la vremea potrivită, ca să-şi întărească puterile, nu ca să se dedea la beţie!

Held dig; du Land, hvis Konge er ædelbåren, hvis Fyrster holder Gilde til sømmelig Tid som Mænd og ikke som drankere.

Cînd mînile sînt leneşe, se lasă grinda, şi cînd se lenevesc mînile, plouă în casă.

Ved Ladhed synker Bjælkelaget; når Hænderne slappes, drypper det i Huset.

Ospeţele se fac pentru petrecere, vinul înveseleşte viaţa, iar argintul le dă pe toate.

Til Morskab holder man Gæstebud, og Vin gør de levende glade; men Penge skaffer alt til Veje.

Nu blestema pe împărat, nici chiar în gînd, şi nu blestema pe cel bogat în odaia în care te culci; căci s'ar putea întîmpla ca pasărea cerului să-ţi ducă vorba, şi un sol înaripat să-ţi dea pe faţă vorbele.

End ikke i din Tanke må du bande en Konge, end ikke i dit Sovekammer en, som er rig; thi Himlens Fugle kan udsprede Ordet, de vingede røbe, hvad du siger.