II Samuel 22

David a îndreptat către Domnul cuvintele acestei cîntări, după ce Domnul l -a izbăvit din mîna tuturor vrăjmaşilor lui şi din mîna lui Saul.
David sang HERREN denne Sang, dengang HERREN havde frelst ham af alle hans Fjenders og af Sauls Hånd.
El a zis: ,,Domnul este stînca mea, cetăţuia mea, Izbăvitorul meu.
Han sang: "HERRE, min Klippe, min Borg, min Befrier,
Dumnezeu este stînca mea, la care găsesc un adăpost, scutul meu şi puterea... care mă mîntuieşte, turnul...... meu cel înalt şi scăparea... mea. Mîntuitorule! Tu mă scapi de sîlnicie.
min Gud, mit Bjerg, hvortil jeg tyr, mit Skjold, mit Frelseshorn, mit Værn, min Tilflugt, min Frelser, som frelser mig fra Vold!
Eu chem pe Domnul cel vrednic de laudă, şi sînt izbăvit de vrămaşii mei.
Jeg påkalder HERREN, den Højlovede, og frelses fra mine Fjender.
Căci valurile morţii mă înconjuraseră, şivoaiele nimicirii mă înspăimîntaseră;
Dødens Brændinger omsluttede mig, Ødelæggelsens Strømme forfærdede mig,
legăturile mormîntului mă înconjuraseră, laţurile morţii mă prinseseră.
Dødsrigets Reb omspændte mig, Dødens Snarer faldt over mig;
În strîmtoarea mea, am chemat pe Domnul, am chemat pe Dumnezeul meu; din locaşul Lui, El mi -a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns la urechile Lui.
i min Vånde påkaldte jeg HERREN og råbte til min Gud. Han hørte min Røst fra sin Helligdom, mit Råb fandt ind til hans Ører!
Atunci pămîntul s'a cutremurat şi s'a clătinat, temeliile cerului s'au mişcat şi s'au zguduit, pentrucă El Se mîniase.
Da rystede Jorden og skjalv, Himlens Grundvolde bæved og rysted, thi hans Vrede blussede op.
Fum se ridica din nările Lui, şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui: cărbuni aprinşi ţîşneau din ea.
Røg for ud af hans Næse, fortærende Ild af hans Mund, Gløder gnistrede fra ham.
A plecat cerurile, şi S'a pogorît: un nor gros era subt picioarele Lui.
Han sænkede Himlen, steg ned med Skymulm under sine Fødder;
Călărea pe un heruvim, şi sbura, venea pe aripile vîntului;
båret af Keruber fløj han, svæved på Vindens Vinger;
era înconjurat cu întunerecul ca şi cu un cort, era înconjurat cu grămezi de ape şi cu nori întunecoşi.
han omgav sig med Mulm som en Bolig, mørke Vandmasser, vandfyldte Skyer.
Din strălucirea care era înaintea Lui schinteiau cărbuni de foc.
Fra Glansen foran ham for der Hagl og Ildgløder ud.
Domnul a tunat din ceruri, Cel Prea Înalt a făcut să -I răsune glasul;
HERREN tordned fra Himlen, den Højeste lod høre sin Røst;
a aruncat săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei, a aruncat fulgerul, şi i -a pus pe fugă.
han udslynged Pile, adsplittede dem, lod Lynene funkle og skræmmede dem.
Fundul mării s'a văzut, temeliile lumii au fost descoperite, de mustrarea Domnului, de vuietul suflării nărilor Lui.
Havets Bund kom til Syne, Jordens Grundvolde blottedes ved HERRENs Trusel, for hans Vredes Pust.
El şi -a întins mîna de sus din înălţime, m'a apucat, m'a scos din apele cele mari;
Han udrakte Hånden fra det høje og greb mig, drog mig op af de vældige Vande,
m'a izbăvit de protivnicul meu cel puternic, de vrăjmaşii mei cari erau mai tari decît mine.
frelste mig fra mine mægtige Fjender, fra mine Avindsmænd; de var mig for stærke.
Ei mă prinseseră în ziua strîmtorării mele, dar Domnul a fost sprijinitorul meu,
På min Ulykkes Dag faldt de over mig, men HERREN blev mig et Værn.
El m'a scos la loc larg. El m'a mîntuit, pentrucă mă iubeşte.
Han førte mig ud i åbent Land, han frelste mig, thi han havde Behag i mig.
Domnul mi -a răsplătit după nevinovăţia mea, mi -a făcut după curăţia mînilor mele;
HERREN gengældte mig efter min Retfærd, lønned mig efter mine Hænders Uskyld;
căci am păzit căile Domnului, nu m'am făcut vinovat faţă de Dumnezeul meu.
thi jeg holdt mig til HERRENs Veje, svigted i Gudløshed ikke min Gud;
Toate poruncile Lui au fost înaintea mea, şi nu m'am depărtat dela legile Lui.
hans Bud stod mig alle for Øje, jeg veg ikke fra hans Love.
Am fost fără vină înaintea Lui, m'am păzit de fărădelegea mea.
Ustraffelig var jeg for ham og vogtede mig for Brøde.
De aceea Domnul mi -a răsplătit nevinovăţia mea, după curăţia mea înainte Lui.
HERREN lønned mig efter min Retfærd, mine Hænders Uskyld, som var ham for Øje!
Cu cel bun Tu eşti bun, cu omul drept Te porţi după dreptate,
Du viser dig from mod den fromme, retsindig mod den retsindige,
cu cel curat eşti curat, cu cel îndărătnic Te porţi după îndărătnicia lui.
du viser dig ren mod den rene og vrang mod den svigefulde.
Tu mîntuieşti pe poporul care se smereşte, şi cu privirea Ta, scobori pe cei mîndri.
De arme giver du Frelse, hovmodiges Øjne Skam!
Da, Tu eşti lumina mea, Doamne! Domnul luminează întunerecul meu.
Ja, du er min Lampe, HERRE! HERREN opklarer mit Mørke.
Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste zid.
Thi ved din Hjælp søndrer jeg Mure, ved min Guds Hjælp springer jeg over Volde.
Căile lui Dumnezeu sînt desăvîrşite, cuvîntul Domnului este curăţit; El este un scut pentru toţi cei ce caută adăpost în El.
Fuldkommen er Guds Vej, lutret er HERRENs Ord. Han er et Skjold for alle, der sætter deres Lid til ham.
Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul? Şi cine este o stîncă, afară de Dumnezeul nostru?
Ja, hvem er Gud uden HERREN, hvem er en Klippe uden vor Gud,
Dumnezeu este cetăţuia mea cea tare, şi El mă călăuzeşte pe calea cea dreaptă....
den Gud, der omgjorded mig med Kraft, jævnede Vejen for mig,
El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor, şi El mă aşează pe locurile mele cele înalte.
gjorde mine Fødder som Hindens og gav mig Fodfæste på Højne,
Îmi deprinde mînile la luptă, şi braţele mele întind arcul de aramă.
oplærte min Hånd til Krig, så mine Arme spændte Kobberbuen?
Tu îmi dai scutul mîntuirii Tale, şi ajung mare prin bunătatea Ta.
Du gav mig din Frelses Skjold, din Nedladelse gjorde mig stor;
Lărgeşti drumul supt paşii mei, şi picioarele mele nu se clatină.
du skaffede Plads for mine Skridt, mine Ankler vaklede ikke.
Urmăresc pe vrăjmaşii mei, şi -i nimicesc, nu mă întorc pînă nu -i nimicesc.
Jeg jog mine Fjender, indhentede dem, vendte først om, da de var gjort til intet,
Îi nimicesc, îi zdrobesc, de nu se mai scoală; cad subt picioarele mele.
slog dem ned, så de ej kunde rejse sig, men lå faldne under min Fod.
Tu mă încingi cu putere pentru luptă, răpui subt mine pe protivnicii mei.
Du omgjorded mig med Kraft til Kampen, mine Modstandere tvang du i Knæ for mig;
Faci pe vrăjmaşii mei să dea dosul înaintea mea, şi nimicesc pe ceice mă urăsc.
du slog mine Fjender på Flugt mine Avindsmænd ryddede jeg af Vejen.
Se uită în jurul lor, şi nu -i cine să -i scape. Strigă către Domnul dar nu le răspunde!
De råbte, men ingen hjalp, til HERREN, han svared dem ikke.
Îi pisez ca pulberea pămîntului, îi zdrobesc, îi calc în picioare, ca noroiul de pe uliţe.
Jeg knuste dem som Jordens Støv, som Gadeskarn tramped jeg på dem.
Mă scapi din neînţelegerile poporului meu; mă păstrezi drept căpetenie a neamurilor; un popor... pe care nu -l cunoşteam îmi este supus.
Du friede mig af Folkekampe, du satte mig til Folkeslags Høvding; nu tjener mig ukendte Folk;
Fiii străinului mă linguşesc; mă ascultă la cea dintîi poruncă.
Udlandets Sønner kryber for mig; blot de hører om mig, lyder de mig:
Fiii străinului leşină dela inimă, tremură cînd ies afară din cetăţuie.
Udlandets Sønner vansmægter, kommer skælvende frem af deres Skjul.
Trăiască Domnul, şi binecuvîntată să fie Stînca mea! Înălţat să fie Dumnezeu, Stînca mîntuirii mele,
HERREN lever, højlovet min Klippe, ophøjet være min Frelses Gud,
Dumnezeu, care este răzbunătorul meu, care-mi supune popoarele,
den Gud, som giver mig Hævn, lægger Folkeslag under min Fod
şi care mă face să scap de vrăjmaşii mei! Tu mă înalţi mai pesus de protivnicii mei, mă izbăveşti de omul asupritor.
og frier mig fra mine Fjender! Du ophøjer mig over mine Modstandere, fra Voldsmænd frelser du mig.
De aceea Te voi lăuda printre neamuri, Doamne! Şi voi cînta spre slava Numelui Tău.
HERRE, derfor priser jeg dig blandt Folkene og lovsynger dit Navn,
El dă mari izbăviri împăratului Său, şi arată milă unsului Său: lui David, şi seminţei... lui, pentru totdeauna.``
du, som kraftig hjælper din Konge og viser din Salvede Miskundhed. David og hans Æt evindelig.