Psalms 104

Binecuvîntează, suflete, pe Domnul! Doamne, Dumnezeule, Tu eşti nemărginit de mare! Tu eşti îmbrăcat cu strălucire şi măreţie!

Dobrořeč duše má Hospodinu. Hospodine Bože můj, velmi jsi veliký, velebnost a krásu jsi oblékl.

Te înveleşti cu lumina ca şi cu o manta; întinzi cerurile ca un cort.

Přioděls se světlem jako rouchem, roztáhls nebesa jako kortýnu.

Cu apele Îţi întocmeşti vîrful locuinţei Tale; din nori Îţi faci carul, şi umbli pe aripile vîntului.

Kterýž sklenul na vodách paláce své, kterýž užívá hustých oblaků místo vozů, a vznáší se na peří větrovém.

Din vînturi Îţi faci soli, şi din flăcări de foc, slujitori.

Kterýž činí posly své duchy, služebníky své oheň plápolající.

Tu ai aşezat pămîntul pe temeliile lui, şi niciodată nu se va clătina.

Založil zemi na sloupích jejich, tak že se nepohne na věky věků.

Tu îl acoperisei cu adîncul cum l-ai acoperi cu o haină; apele stăteau pe munţi,

Propastí jako rouchem byl jsi ji přioděl, i nad horami stály vody.

dar, la ameninţarea Ta, au fugit, la glasul tunetului Tău au luat -o la fugă,

K žehrání tvému rozběhly se, před hřmotem hromu tvého pospíšily,

suindu-se pe munţi şi pogorîndu-se în văi, pînă la locul, pe care li -l hotărîsei Tu.

(Vystoupily hory, snížilo se údolí), na místo, kteréž jsi jim založil.

Le-ai pus o margine, pe care nu trebuie s'o treacă, pentruca să nu se mai întoarcă să acopere pămîntul.

Meze jsi položil, aby jich nepřestupovaly, ani se navracovaly k přikrývání země.

Tu faci să ţîşnească izvoarele în văi, şi ele curg printre munţi.

Kterýž vypouštíš potoky přes údolé, aby tekli mezi horami,

Tu adăpi la ele toate fiarele cîmpului; în ele îşi potolesc setea măgarii sălbatici.

A nápoj dávali všechněm živočichům polním. Tuť uhašují oslové divocí žízeň svou.

Păsările cerului locuiesc pe marginile lor, şi fac să le răsune glasul printre ramuri.

Při nich hnízdí se ptactvo nebeské, a z prostřed ratolestí hlas svůj vydává.

Din locaşul Tău cel înalt Tu uzi munţii; şi se satură pămîntul de rodul lucrărilor Tale.

Kterýž svlažuješ hory z výsostí svých, aby ovocem činů tvých sytila se země.

Tu faci să crească iarba pentru vite, şi verdeţuri pentru nevoile omului, ca pămîntul să dea hrană:

Dáváš, aby rostla tráva dobytku, a bylina ku potřebě člověku, abys tak vyvodil chléb z země,

vin, care înveseleşte inima omului, untdelemn, care -i înfrumuseţează faţa, şi pîne, care -i întăreşte inima.

A víno, jenž obveseluje srdce člověka. Činí, aby se stkvěla tvář od oleje, ano i pokrmem zdržuje život lidský.

Se udă copacii Domnului, cedrii din Liban, pe cari i -a sădit El.

Nasyceno bývá i dříví Hospodinovo, cedrové Libánští, kteréž štípil.

În ei îşi fac păsările cuiburi; iar cocostîrcul îşi are locuinţa în chiparoşi;

Na nichž se ptáci hnízdí, i čáp příbytek svůj má na jedlí.

munţii cei înalţi sînt pentru ţapii sălbatici, iar stîncile sînt adăpost pentru iepuri.

Hory vysoké jsou kamsíků, skály útočiště králíků.

El a făcut luna ca să arate vremile; soarele ştie cînd trebuie să apună.

Učinil měsíc k jistým časům, a slunce zná západ svůj.

Tu aduci întunerecul, şi se face noapte: atunci toate fiarele pădurilor se pun în mişcare;

Uvodíš tmu, a bývá noc, v níž vybíhají všickni živočichové lesní:

puii de lei mugesc după pradă, şi îşi cer hrana dela Dumnezeu.

Lvíčata řvoucí po loupeži, aby hledali od Boha silného pokrmu svého.

Cînd răsare soarele, ele fug înapoi, şi se culcă în vizuinile lor.

Když slunce vychází, zase shromažďují se, a v doupatech svých se ukládají.

Dar omul iese la lucrul său, şi la munca lui, pînă seara.

Člověk vychází ku práci své, a k dílu svému až do večera.

Cît de multe sînt lucrările Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai făcut cu înţelepciune, şi pămîntul este plin de făpturile Tale.

Jak mnozí a velicí jsou skutkové tvoji, Hospodine! Všeckys je moudře učinil, plná jest země bohatství tvého.

Iată marea cea întinsă şi mare: în ea se mişcă nenumărate vieţuitoare mici şi mari.

V moři pak velikém a přeširokém, tamť jsou hmyzové nesčíslní, a živočichové malí i velicí.

Acolo în ea, umblă corăbiile, şi în ea este leviatanul acela pe care l-ai făcut să se joace în valurile ei.

Tuť bárky přecházejí i velryb, kteréhož jsi stvořil, aby v něm hrál.

Toate aceste vieţuitoare Te aşteaptă, ca să le dai hrana la vreme.

Všecko to na tě očekává, abys jim dával pokrm časem svým.

Le -o dai Tu, ele o primesc; Îţi deschizi Tu mîna, ele se satură de bunătăţile Tale.

Když jim dáváš, sbírají; když otvíráš ruku svou, nasyceni bývají dobrými věcmi.

Îţi ascunzi Tu Faţa, ele tremură; le iei Tu suflarea: ele mor, şi se întorc în ţărîna lor.

Když skrýváš tvář svou, rmoutí se; když odjímáš ducha jejich, hynou, a v prach svůj se navracejí.

Îţi trimeţi Tu suflarea: ele sînt zidite, şi înoieşti astfel faţa pămîntului.

Vysíláš ducha svého, a zase stvořeni bývají, a obnovuješ tvář země.

În veci să ţină slava Domnului! Să Se bucure Domnul de lucrările Lui!

Budiž sláva Hospodinova na věky, rozveselujž se Hospodin v skutcích svých.

El priveşte pămîntul, şi pămîntul se cutremură; atinge munţii, şi ei fumegă.

On když pohledí na zemi, anať se třese; když se dotkne hor, anť se kouří.

Voi cînta Domnului cît voi trăi, voi lăuda pe Dumnezeul meu cît voi fi.

Zpívati budu Hospodinu, dokudž jsem živ; žalmy Bohu svému zpívati budu, pokudž mne stává.

Fie plăcute Lui cuvintele mele! Mă bucur de Domnul.

Libé bude přemyšlování mé o něm, jáť rozveselím se v Hospodinu.

Să piară păcătoşii de pe pămînt, şi cei răi să nu mai fie! Binecuvintează, suflete, pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul!

Ó by hříšníci vyhynuli z země, a bezbožných aby již nebylo. Dobrořeč duše má Hospodinu. Halelujah.