Proverbs 2

Fiule, dacă vei primi cuvintele mele, dacă vei păstra cu tine învăţăturile mele,

Synu můj, přijmeš-li slova má, a přikázaní má schováš-li u sebe;

dacă vei lua aminte la înţelepciune, şi dacă-ţi vei pleca inima la pricepere;

Nastavíš-li moudrosti ucha svého, a nakloníš-li srdce svého k opatrnosti;

dacă vei cere înţelepciune, şi dacă te vei ruga pentru pricepere,

Ovšem, jestliže na rozumnost zavoláš, a na opatrnost zvoláš-li;

dacă o vei căuta ca argintul, şi vei umbla după ea ca după o comoară,

Budeš-li jí hledati jako stříbra, a jako pokladů pilně vyhledávati jí:

atunci vei înţelege frica de Domnul, şi vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu.

Tehdy porozumíš bázni Hospodinově, a známosti Boží nabudeš;

Căci Domnul dă înţelepciune; din gura Lui iese cunoştinţă şi pricepere.

Nebo Hospodin dává moudrost, z úst jeho umění a opatrnost.

El dă izbîndă celor fără prihană, dă un scut celor ce umblă în nevinovăţie.

Chová upřímým dlouhověkosti, pavézou jest chodícím v sprostnosti,

Ocroteşte cărările neprihănirii, şi păzeşte calea credincioşilor Lui.

Ostříhaje stezek soudu; on cesty svatých svých ostříhá.

Atunci vei înţelege dreptatea, judecata, nepărtinirea, toate căile cari duc la bine.

Tehdy porozumíš spravedlnosti a soudu, a upřímosti i všeliké cestě dobré,

Căci înţelepciunea va veni în inima ta, şi cunoştinţa va fi desfătarea sufletului tău;

Když vejde moudrost v srdce tvé, a umění duši tvé se zalíbí.

chibzuinţa va veghea asupra ta, priceperea te va păzi,

Prozřetelnost ostříhati bude tebe, a opatrnost zachová tě,

ca să te scape de calea cea rea, de omul care ţine cuvîntări stricate;

Vysvobozujíc tě od cesty zlé, a od lidí mluvících věci převrácené,

de ceice părăsesc cărările adevărate, ca să umble pe drumuri întunecoase;

Kteříž opouštějí stezky přímé, aby chodili po cestách tmavých,

cari se bucură să facă răul, şi îşi pun plăcerea în răutate,

Kteříž se veselí ze zlého činění, plésají v převrácenostech nejhorších,

cari umblă pe cărări strîmbe, şi apucă pe drumuri sucite;

Jejichž stezky křivolaké jsou, anobrž zmotaní jsou na cestách svých;

ca să te scape şi de nevasta altuia, de străina, care întrebuinţează vorbe ademenitoare,

Vysvobozujíc tě i od ženy postranní, od cizí, kteráž řečmi svými lahodí,

care părăseşte pe bărbatul tinereţei ei, şi uită legămîntul Dumnezeului ei.

Kteráž opouští vůdce mladosti své, a na smlouvu Boha svého se zapomíná;

Căci casa ei pogoară la moarte, şi drumul ei duce la cei morţi:

K smrti se zajisté nachyluje dům její, a k mrtvým stezky její;

niciunul care se duce la ea nu se mai întoarce, şi nu mai găseşte cărările vieţii.

Kteřížkoli vcházejí k ní, nenavracují se zase, aniž trefují na cestu života;

De aceea, tu să umbli pe calea oamenilor de bine, şi să ţii cărările celor neprihăniţi!

Abys chodil po cestě dobrých, a stezek spravedlivých abys ostříhal.

Căci oamenii fără prihană vor locui ţara, şi oamenii neîntinaţi vor rămînea în ea;

Nebo upřímí bydliti budou v zemi, a pobožní zůstanou v ní;

dar cei răi vor fi nimiciţi din ţară, şi cei necredincioşi vor fi smulşi din ea.

Bezbožní pak z země vyťati budou, a přestupníci vykořeněni budou z ní.