Matthew 22

Isus a luat cuvîntul, şi le -a vorbit iarăş în pilde. Şi a zis:

I odpovídaje Ježíš, mluvil jim opět v podobenstvích, řka:

,,Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat, care a făcut nuntă fiului său.

Podobno jest království nebeské člověku králi, kterýž učinil svadbu synu svému.

A trimes pe robii săi să cheme pe cei poftiţi la nuntă; dar ei n'au vrut să vină.

I poslal služebníky své, aby povolali pozvaných na svadbu; a oni nechtěli přijíti.

A trimes iarăş alţi robi, şi le -a zis: ,Spuneţi celor poftiţi: ,,Iată că am gătit ospăţul meu; juncii şi vitele mele cele îngrăşate au fost tăiate; toate sînt gata, veniţi la nuntă.`

Opět poslal jiné služebníky, řka: Povězte pozvaným: Aj, oběd můj připravil jsem, volové moji a krmný dobytek zbit jest, a všecko hotovo. Pojďtež na svadbu.

Dar ei, fără să le pese de poftirea lui, au plecat: unul la holda lui, şi altul la negustoria lui.

Ale oni nedbavše na to, odešli, jiný do vsi své a jiný po kupectví svém.

Ceilalţi au pus mîna pe robi, şi-au bătut joc de ei, şi i-au omorît.

Jiní pak zjímavše služebníky jeho a posměch jim učinivše, zmordovali.

Cînd a auzit împăratul s'a mîniat; a trimes oştile sale, a nimicit pe ucigaşii aceia, şi le -a ars cetatea.

A uslyšav to král, rozhněval se; a poslav vojska svá, zhubil vražedníky ty a město jejich zapálil.

Atunci a zis robilor săi: ,Nunta este gata; dar cei poftiţi n'au fost vrednici de ea.

Tedy řekl služebníkům svým: Svadba zajisté hotova jest, ale ti, kteříž pozváni byli, nebyli hodni.

Duceţi-vă dar la răspîntiile drumurilor, şi chemaţi la nuntă pe toţi aceia pe cari -i veţi găsi.`

Protož jděte na rozcestí, a kteréžkoli naleznete, zovtež na svadbu.

Robii au ieşit la răspîntii, au strîns pe toţi pe cari i-au găsit, şi buni şi răi, şi odaia ospăţului de nuntă s'a umplut de oaspeţi.

I vyšedše služebníci ti na cesty, shromáždili všecky, kteréžkoli nalezli, zlé i dobré. A naplněna jest svadba hodovníky.

Împăratul a intrat să-şi vadă oaspeţii; şi a zărit acolo pe un om, care nu era îmbrăcat în haina de nuntă.

Tedy všed král, aby pohleděl na hodovníky, uzřel tam člověka neoděného rouchem svadebním.

,Prietene,` i -a zis el, ,cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?` Omul acela a amuţit.

I řekl jemu: Příteli, kteraks ty sem všel, nemaje roucha svadebního? A on oněměl.

Atunci împăratul a zis slujitorilor săi: ,Legaţi -i mînile şi picioarele, şi luaţi -l şi aruncaţi -l în întunerecul de afară; acolo va fi plînsul şi scrîşnirea dinţilor.

Tedy řekl král služebníkům: Svížíce ruce jeho i nohy, vezměte ho, a uvrztež jej do temností zevnitřních. Tamť bude pláč a škřipení zubů.

Căci mulţi sînt chemaţi, dar puţini sînt aleşi.``

Nebo mnoho jest povolaných, ale málo vyvolených.

Atunci Fariseii s'au dus şi s'au sfătuit cum să prindă pe Isus cu vorba.

Tedy odšedše farizeové, radili se, jak by polapili jej v řeči.

Au trimes la El pe ucenicii lor împreună cu Irodianii, cari I-au zis: ,,Învăţătorule, ştim că eşti adevărat, şi că înveţi pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, fără să-Ţi pese de nimeni, pentrucă nu cauţi la faţa oamenilor.

I poslali k němu učedlníky své s herodiány, řkouce: Mistře, víme, že pravdomluvný jsi a cestě Boží v pravdě učíš a nedbáš na žádného; nebo nepatříš na osobu lidskou.

Spune-ne dar, ce crezi? Se cade să plătim bir Cezarului sau nu?``

Protož pověz nám, co se tobě zdá: Sluší-li daň dáti císaři, čili nic?

Isus, care le cunoştea vicleşugul, a răspuns: ,,Pentruce Mă ispitiţi, făţarnicilor?

Znaje pak Ježíš zlost jejich, řekl: Co mne pokoušíte, pokrytci?

Arătaţi-Mi banul birului.`` Şi ei I-au adus un ban (Greceşte: dinar.).

Ukažte mi peníz daně. A oni podali mu peníze.

El i -a întrebat: ,,Chipul acesta şi slovele scrise pe el, ale cui sînt?``

I řekl jim: Čí jest tento obraz a svrchu napsání?

,,Ale Cezarului,`` I-au răspuns ei. Atunci El le -a zis: ,,Daţi dar Cezarului ce este al Cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!``

Řekli mu: Císařův. Tedy dí jim: Dejtež, co jest císařova, císaři, a co jest Božího, Bohu.

Miraţi de cuvintele acestea, ei L-au lăsat, şi au plecat.``

To uslyšavše, divili se, a opustivše jej, odešli.

În aceeaş zi, au venit la Isus Saducheii, cari zic că nu este înviere. Ei I-au pus următoarea întrebare:

V ten den přišli k němu saduceové, kteříž praví, že není z mrtvých vstání. I otázali se ho,

,,Învăţătorule, Moise a zis: ,Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta fratelui său, şi să -i ridice urmaş.`

Řkouce: Mistře, Mojžíš pověděl: Umřel-li by kdo, nemaje dětí, aby bratr jeho právem švagrovství pojal ženu jeho a vzbudil símě bratru svému.

Erau dar la noi şapte fraţi. Cel dintîi s'a însurat, şi a murit; şi, fiindcă n'avea copii, a lăsat fratelui său pe nevasta lui.

I bylo u nás sedm bratrů. První pojav ženu, umřel, a nemaje semene, zůstavil ženu svou bratru svému.

Tot aşa şi al doilea, şi al treilea, pînă la al şaptelea.

Takž podobně i druhý, i třetí, až do sedmého.

La urmă, după ei toţi, a murit şi femeia.

Nejposléze pak po všech umřela i žena.

La înviere, nevasta căruia din cei şapte va fi ea? Fiindcă toţi au avut -o de nevastă.

Protož při vzkříšení kterého z těch sedmi bude žena? Nebo všickni ji měli.

Drept răspuns, Isus le -a zis: ,,Vă rătăciţi! Pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.

I odpověděv Ježíš, řekl jim: Bloudíte, neznajíce Písem ani moci Boží.

Căci la înviere, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer.

Však při vzkříšení ani se nebudou ženiti ani vdávati, ale budou jako andělé Boží v nebi.

Cît priveşte învierea morţilor, oare n'aţi citit ce vi s'a spus de Dumnezeu, cînd zice:

O vzkříšení pak mrtvých zdaliž jste nečtli, co jest vám povědíno od Boha, kterýž takto dí:

,Eu sînt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac, şi Dumnezeul lui Iacov?` Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi ci al celor vii.``

Já jsem Bůh Abrahamův a Bůh Izákův a Bůh Jákobův; a Bůhť není Bůh mrtvých, ale živých.

Noroadele, cari ascultau, au rămas uimite de învăţătura lui Isus.

A slyševše to zástupové, divili se učení jeho.

Cînd au auzit Fariseii că Isus a astupat gura Saducheilor, s'au strîns la un loc.

Farizeové pak uslyšavše, že by k mlčení přivedl saducejské, sešli se v jedno.

Şi unul din ei, un învăţător al Legii, ca să -L ispitească, I -a pus întrebarea următoare:

I otázal se ho jeden z nich zákoník nějaký, pokoušeje ho, a řka:

,,Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?``

Mistře, které jest přikázání veliké v Zákoně?

Isus i -a răspuns: ,,Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău.``

I řekl mu Ježíš: Milovati budeš Pána Boha svého z celého srdce svého a ze vší duše své a ze vší mysli své.

,,Aceasta este cea dintîi, şi cea mai mare poruncă.

To jest přední a veliké přikázání.

Iar a doua, asemenea ei, este: ,Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.`

Druhé pak jest podobné tomu: Milovati budeš bližního svého jako sebe samého.

În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Proorocii.``

Na těch dvou přikázáních všecken Zákon záleží i Proroci.

Pe cînd erau strînşi la un loc Fariseii, Isus i -a întrebat:

A když se sešli farizeové, otázal se jich Ježíš,

Ce credeţi voi despre Hristos? Al cui fiu este?`` ,,Al lui David``, I-au răspuns ei.

Řka: Co se vám zdá o Kristu? Čí jest syn? Řkou jemu: Davidův.

Şi Isus le -a zis: ,,Cum atunci David, fiind însuflat de Duhul, Îl numeşte Domn, cînd zice:

Dí jim: Kterakž pak David v Duchu nazývá ho Pánem, řka:

,Domnul a zis Domnului Meu: ,,Şezi la dreapta Mea, pînă voi pune pe vrăjmaşii Tăi supt picioarele Tale?

Řekl Pán Pánu mému: Seď na pravici mé, dokavadž nepodložím nepřátel tvých, aby byli za podnože noh tvých?

Deci, dacă David Îl numeşte Domn, cum este El fiul lui?``

Poněvadž tedy David Pánem ho nazývá, i kterakž syn jeho jest?

Nimeni nu I -a putut răspunde un cuvînt. Şi, din ziua aceea, n'a îndrăznit nimeni să -I mai pună întrebări.

A nižádný nemohl jemu odpovědíti slova, aniž se odvážil kdo více od toho dne jeho se nač tázati.