Lamentations 5

,,Adu-Ţi aminte, Doamne, de ce ni s'a întîmplat! Uită-Te şi vezi-ne ocara!

Rozpomeň se, Hospodine, co se nám děje; popatř a viz pohanění naše.

Moştenirea noastră a trecut la nişte străini, casele noastre la cei din alte ţări!

Dědictví naše obráceno jest k cizím, domové naši k cizozemcům.

Am rămas orfani, fără tată; mamele noastre sînt ca nişte văduve.

Sirotci jsme a bez otce, matky naše jsou jako vdovy.

Apa noastră o bem pe bani, şi lemnele noastre trebuie să le plătim.

Vody své za peníze pijeme, dříví naše za záplatu přichází.

Prigonitorii ne urmăresc cu îndîrjire, şi cînd obosim, nu ne dau odihnă.

Na hrdle svém protivenství snášíme, pracujeme, nedopouští se nám odpočinouti.

Am întins mîna spre Egipt, spre Asiria, ca să ne săturăm de pîne.

Egyptským podáváme ruky i Assyrským, abychom nasyceni byli chlebem.

Părinţii noştri, cari au păcătuit, nu mai sînt, iar noi le purtăm păcatele.

Otcové naši hřešili, není jich, my pak trestáni po nich neseme.

Robii ne stăpînesc, şi nimeni nu ne izbăveşte din mînile lor.

Služebníci panují nad námi; není žádného, kdo by vytrhl z ruky jejich.

Ne căutăm pînea cu primejdia vieţii noastre, căci ne ameninţă sabia în pustie.

S opovážením se života svého hledáme chleba svého, pro strach meče i na poušti.

Ne arde pielea ca un cuptor, de frigurile foamei.

Kůže naše jako pec zčernaly od náramného hladu.

Au necinstit pe femei în Sion, pe fecioare în cetăţile lui Iuda.

Ženám na Sionu i pannám v městech Judských násilé činí.

Mai marii noştri au fost spînzuraţi de mînile lor; Bătrînilor nu le -a dat nici o cinste

Knížata rukou jejich zvěšena jsou, osoby starých nemají v poctivosti.

Tinerii au fost puşi să rîşnească, şi copiii cădeau supt poverile de lemn.

Mládence k žernovu berou, a pacholata pod dřívím klesají.

Bătrînii nu se mai duc la poartă, şi tinerii au încetat să mai cînte.

Starci sedati v branách přestali a mládenci od zpěvů svých.

S'a dus bucuria din inimile noastre, şi jalea a luat locul jocurilor noastre.

Přestala radost srdce našeho, obrátilo se v kvílení plésání naše.

A căzut cununa de pe capul nostru! Vai de noi, căci am păcătuit!

Spadla koruna s hlavy naší; běda nám již, že jsme hřešili.

Dacă ne doare inima, dacă ni s'au întunecat ochii,

Protoť jest mdlé srdce naše, pro tyť věci zatměly se oči naše,

este din pricină că muntele Sionului este pustiit, din pricină că se plimbă şacalii prin el.

Pro horu Sion, že zpuštěna jest; lišky chodí po ní.

Dar Tu, Doamne, împărăţeşti pe vecie; scaunul Tău de domnie dăinuieşte din neam în neam!

Ty Hospodine, na věky zůstáváš, a stolice tvá od národu do pronárodu.

Pentruce să ne uiţi pe vecie, şi să ne părăseşti pentru multă vreme?

Proč se zapomínáš na věky na nás, a opouštíš nás za tak dlouhé časy?

Întoarce-ne la Tine, Doamne, şi ne vom întoarce! Dă-ne iarăş zile ca cele de odinioară!

Obrať nás, ó Hospodine, k sobě,a obráceni budeme; obnov dny naše, jakž byly za starodávna.

Să ne fi lepădat Tu de tot oare, şi să Te fi mîniat Tu pe noi peste măsură de mult

Nebo zdali všelijak zavržeš nás, a hněvati se budeš na nás velice?