Job 9

9:1

Iov a luat cuvîntul şi a zis:

Odpověděv pak Job, řekl:

9:2

,,Ştiu bine că este aşa. Şi cum ar putea omul să-şi scoată dreptate înaintea lui Dumnezeu?

I ovšem vím, žeť tak jest; nebo jak by mohl člověk spravedliv býti před Bohem silným?

9:3

Dacă ar voi să se certe cu El, din o mie de lucruri n'ar putea să răspundă la unul singur.

A chtěl-li by se hádati s ním, nemohl by jemu odpovědíti ani na jedno z tisíce slov.

9:4

A Lui este înţelepciunea, şi atotputernicia: cine I s'ar putea împotrivi fără să fie pedepsit?

Moudrého jest srdce a silný v moci. Kdo zatvrdiv se proti němu, pokoje užil?

9:5

El mută deodată munţii, şi -i răstoarnă în mînia Sa.

On přenáší hory, než kdo shlédne, a podvrací je v prchlivosti své.

9:6

Zguduie pămîntul din temelia lui, de i se clatină stîlpii.

On pohybuje zemí z místa jejího, tak že se třesou sloupové její.

9:7

Porunceşte soarelui, şi soarele nu mai răsare; şi ţine stelele supt pecetea Lui.

On když zapovídá slunci, nevychází, a hvězdy zapečeťuje.

9:8

Numai El întinde cerurile, şi umblă pe înălţimile mării.

On roztahuje nebe sám, a šlapá po vlnách mořských.

9:9

El a făcut Ursul mare, luceafărul de seară şi Raliţele, şi stelele din ţinuturile de miazăzi.

On učinil Arktura, Oriona, Kuřátka a hvězdy skryté na poledne.

9:10

El face lucruri mari şi nepătrunse, minuni fără număr.

On činí věci veliké, a to nevystižitelné a divné, jimž není počtu.

9:11

Iată, El trece pe lîngă mine, şi nu -L văd, se duce şi nu -L zăresc.

Ano jde-li mimo mne, tedy nevidím; ovšem když pomíjí, neznamenám ho.

9:12

Dacă apucă El, cine -L va opri? Cine -I va zice: ,,Ce faci?``

Tolikéž jestliže co uchvátí, kdo mu to rozkáže navrátiti? Kdo dí jemu: Co činíš?

9:13

Dumnezeu nu-Şi întoarce mînia; supt El se pleacă toţi sprijinitorii mîndriei.

Nezdržel-li by Bůh hněvu svého, klesli by před ním spolu spuntovaní, jakkoli mocní.

9:14

Şi eu, cum să -I răspund? Ce cuvinte să aleg?

Jakž bych já tedy jemu odpovídati, a jaká slova svá proti němu vyhledati mohl?

9:15

Chiar dacă aş avea dreptate, nu I-aş răspunde. Nu pot decît să mă rog judecătorului.

Kterémuž, bych i spravedliv byl, nebudu odpovídati, ale před soudcím svým pokořiti se budu.

9:16

Şi chiar dacă m'ar asculta, cînd Îl chem, tot n'aş putea crede că mi'a ascultat glasul;

Ač bych pak i volal, a on mi se ozval, neuvěřím, aby vyslyšel hlas můj,

9:17

El, care mă izbeşte ca într'o furtună, care îmi înmulţeşte fără pricină rănile,

Poněvadž vichřicí setřel mne, rozmnožil rány mé bez příčiny.

9:18

care nu mă lasă să răsuflu, mă satură de amărăciune.

Aniž mi dá oddechnouti, ale sytí mne hořkostmi.

9:19

Să alerg la putere? El este atotputernic. La dreptate? Cine mă va apăra?

Obrátil-li bych se k moci, aj, onť jest nejsilnější; pakli k soudu, kdo mi rok složí?

9:20

Oricîtă dreptate aş avea, gura mea mă va osîndi; şi oricît de nevinovat aş fi, El mă va arăta ca vinovat.

Jestliže se za spravedlivého stavěti budu, ústa má potupí mne; pakli za upřímého, převráceného mne býti ukáží.

9:21

Nevinovat! Sînt; dar nu ţin la viaţă, îmi dispreţuiesc viaţa.

Jsem-li upřímý, nebudu věděti toho; nenáviděti budu života svého.

9:22

Ce-mi pasă la urma urmei? Căci, îndrăznesc s'o spun: El nimiceşte pe cel nevinovat ca şi pe cel vinovat.

Jediná jest věc, pročež jsem to mluvil, že upřímého jako bezbožného on zahlazuje.

9:23

Şi dacă biciul ar pricinui măcar îndată moartea!... Dar El rîde de încercările celui nevinovat.

Jestliže bičem náhle usmrcuje, zkušování nevinných se posmívá;

9:24

Pămîntul este dat pe mînile celui nelegiuit; El acopere ochii judecătorilor; de nu El, apoi cine altul?

Země dána bývá v ruku bezbožného, tvář soudců jejich zakrývá: jestliže ne on, kdož jiný jest?

9:25

Zilele mele aleargă mai iuţi decît un alergător; fug fără să fi văzut fericirea;

Dnové pak moji rychlejší byli nežli posel; utekli, aniž viděli dobrých věcí.

9:26

trec ca şi corăbiile cele iuţi, ca vulturul care se răpede asupra prăzii.

Pominuli jako prudké lodí, jako orlice letící na pastvu.

9:27

Dacă zic: ,Vreau să-mi uit suferinţele, să-mi las întristarea, şi să fiu voios,`

Dím-li: Zapomenu se na své naříkání, zanechám horlení svého, a posilím se:

9:28

sînt îngrozit de toate durerile mele. Ştiu că nu mă vei scoate nevinovat.

Lekám se všech bolestí svých, vida, že mne jich nezprostíš.

9:29

Şi dacă voi fi judecat vinovat, pentruce să mă mai trudesc degeaba?

Jestli jsem bezbožný, pročež bych nadarmo pracoval?

9:30

Chiar dacă m'aş spăla cu zăpadă, chiar dacă mi-aş curăţi mînile cu leşie,

Ano bych se i umyl vodou sněžnou, a očistil mýdlem ruce své,

9:31

Tu tot m'ai cufunda în mocirlă, de s'ar scîrbi pînă şi hainele de mine!

Tedy v jámě pohřížíš mne, tak že se ode mne zprzní i to roucho mé.

9:32

Căci El nu este un om ca mine, ca să -I pot răspunde, şi să mergem împreună la judecată.

Nebo Bůh není člověkem jako já, jemuž bych odpovídati mohl, a abychom vešli spolu v soud.

9:33

Nici nu este vreun mijlocitor între noi, care să-şi pună mîna peste noi amîndoi.

Aniž máme prostředníka mezi sebou, kterýž by rozhodl nás oba.

9:34

Să-Şi tragă însă varga deasupra mea, şi să nu mă mai turbure spaima Lui.

Kdyby odjal ode mne prut svůj, a strach jeho aby mne nekormoutil,

9:35

Atunci voi vorbi şi nu mă voi teme de El. Altfel, nu sînt stăpîn pe mine.

Tehdáž bych mluvil, a nebál bych se, poněvadž není toho tak při mně.