Job 39

Ştii tu cînd îşi fac caprele sălbatice puii? Vezi tu pe cerboaice cînd fată?

Víš-li, kterého času rodí kamsíkové, a laň ku porodu pracující spatřil-lis?

Numeri tu lunile în cari sînt însărcinate, şi cunoşti tu vremea cînd nasc?

Máš-li v počtu měsíce, kteréž vyplňují? Znáš-li, pravím, čas porodu jejich?

Ele se pleacă, fată puii, şi scapă iute de durerile lor.

Jak se kladou, plod svůj utiskají, a s bolestí ho pozbývají?

Puii lor prind vlagă şi cresc supt cerul slobod, pleacă, şi nu se mai întorc la ele.

Jak se zmocňují mladí jejich, i odchovávají picí polní, a vycházejíce, nenavracují se k nim?

Cine a lăsat slobod măgarul sălbatic, izbăvindu -l de orice legătură?

Kdo propustil zvěř, aby byla svobodná? A řemení divokého osla kdo rozvázal?

I-am dat ca locuinţă pustiul, şi pămîntul sărac ca locaş.

Jemuž jsem dal pustinu místo domu jeho, a místo příbytku jeho zemi slatinnou.

El rîde de zarva cetăţilor,

Posmívá se hluku městskému, a na křikání toho, kdož by jej honil, nic nedbá.

Străbate munţii ca să-şi găsească hrana, şi umblă după tot ce este verde.

To, což nachází v horách, jest pastva jeho; nebo toliko zeliny hledá.

Vrea bivolul sălbatic să fie în slujba ta? Şi stă el noaptea la ieslea ta?

Svolí-liž jednorožec, aby tobě sloužil, a u jeslí tvých aby nocoval?

Îl poţi lega tu cu o funie, ca să tragă o brazdă? Merge el după tine, ca să grăpeze bulgării din văi?

Připřáhneš-liž provazem jednorožce k orání? Bude-liž vláčeti brázdy za tebou?

Te încrezi tu în el, pentrucă puterea lui este mare? Şi -i laşi tu grija lucrărilor tale?

Zdaž se na něj ubezpečíš, proto že jest veliká síla jeho, a poručíš jemu svou práci?

Te laşi tu pe el, pentru căratul rodurilor tale, ca să le strîngă în aria ta?

Zdaž se jemu dověříš, že sveze semeno tvé, a na humno tvé shromáždí?

Aripa struţului bate cu veselie, de-ai zice că este aripa şi penişul berzei.

Ty-lis dal pávům křídlo pěkné, aneb péro čápu neb pstrosu?

Dar struţoaica îşi încredinţează pămîntului ouăle, şi le lasă să se încălzească în nisip.

A že opouští na zemi vejce svá, ačkoli je v prachu osedí,

Ea uită că piciorul le poate strivi, că o fiară de cîmp le poate călca în picioare.

Nic nemysle, že by je noha potlačiti, aneb zvěř polní pošlapati mohla?

Este aspră cu puii săi de parcă nici n'ar fi ai ei. Că s'a trudit de geaba, nu -i pasă nici de cum!

Tak se zatvrzuje k mladým svým, jako by jich neměl; jako by neužitečná byla práce jeho, tak jest bez starosti.

Căci Dumnezeu nu i -a dat înţelepciune, şi nu i -a făcut parte de pricepere.

Nebo nedal jemu Bůh moudrosti, aniž mu udělil rozumnosti.

Cînd se scoală şi porneşte, rîde de cal şi de călăreţul lui.

Časem svým zhůru se vznášeje, posmívá se koni i jezdci jeho.

Tu dai putere calului, şi -i îmbraci gîtul cu o coamă ce fîlfăie?

Zdaž ty dáti můžeš koni sílu? Ty-li ozdobíš šíji jeho řehtáním?

Tu -l faci să sară ca lăcusta? Nchezatul lui puternic răspîndeşte groaza.

Zdali jej zastrašíš jako kobylku? Anobrž frkání chřípí jeho strašlivé jest.

Scurmă pămîntul, şi, mîndru de puterea lui, se aruncă asupra celor înarmaţi;

Kopá důl, a pléše v síle své, vycházeje vstříc i zbroji.

îşi bate joc de frică, nu se teme, şi nu se dă înapoi dinaintea săbiei.

Směje se strachu, aniž se leká, aniž ustupuje zpátkem před ostrostí meče,

Zîngăneşte tolba cu săgeţi pe el, suliţa şi lancea strălucesc,

Ač i toul na něm chřestí, a blyští se dřevce a kopí.

fierbe de aprindere, mănîncă pămîntul, n'are astîmpăr cînd răsună trîmbiţa.

S hřmotem a s hněvem kopá zemi, aniž pokojně stojí k zvuku trouby.

La sunetul trîmbiţei parcă zice: ,Înainte!` De departe miroase bătălia, glasul ca de tunet ai căpeteniilor şi strigătele de luptă.

Anobrž k zvuku trouby řehce, a zdaleka cítí boj, hluk knížat a prokřikování.

Oare prin priceperea ta îşi ia uliul sborul, şi îşi întinde aripile spre miazăzi?

Zdali podlé rozumu tvého létá jestřáb, roztahuje křídla svá na poledne?

Oare din porunca ta se înalţă vulturul, şi îşi aşează cuibul pe înălţimi?

Zdali k rozkazu tvému zhůru se vznáší orlice, a vysoko se hnízdí?

El locuieşte în stînci, acolo îşi are locuinţa, pe vîrful zimţat al stîncilor şi pe vîrful munţilor.

Na skále přebývá, přebývá na špičaté skále jako na hradě,

De acolo descopere el prada, şi îşi cufundă privirile în depărtare după ea.

Odkudž hledá pokrmu, kterýž z daleka očima svýma spatřuje.

Puii lui îi beau sîngele; şi acolo unde sînt hoituri, acolo -i şi vulturul.

Ano i mladí její střebí krev, a kde těla mrtvá, tu i ona jest. [ (Job 39:31) A tak odpovídaje Hospodin Jobovi, řekl: ] [ (Job 39:32) Zdali hádající se s Všemohoucím obviní jej? Kdo chce viniti Boha, nechť odpoví na to. ] [ (Job 39:33) Tehdy odpověděl Job Hospodinu a řekl: ] [ (Job 39:34) Aj, chaternýť jsem, což bych odpovídal tobě? Ruku svou kladu na ústa svá. ] [ (Job 39:35) Jednou jsem mluvil, ale nebudu již odmlouvati, nýbrž i podruhé, ale nebudu více přidávati. ]