Job 21

Iov a luat cuvîntul şi a zis:

A odpovídaje Job, řekl:

,,Ascultaţi, ascultaţi cuvintele mele, daţi-mi măcar această mîngîiere.

Poslouchejte pilně řeči mé, a bude mi to za potěšení od vás.

Lăsaţi-mă să vorbesc, vă rog; şi, după ce voi vorbi, veţi putea să vă bateţi joc.

Postrpte mne, abych i já mluvil, a když odmluvím, posmívejž se.

Oare împotriva unui om se îndreaptă plîngerea mea? Şi pentruce n'aş fi nerăbdător?

Zdaliž já před člověkem naříkám? A poněvadž jest proč, jakž nemá býti ssoužen duch můj?

Priviţi-mă, miraţi-vă, şi puneţi mîna la gură.

Pohleďte na mne, a užasněte se, a položte prst na ústa.

Cînd mă gîndesc, mă înspăimînt, şi un tremur îmi apucă tot trupul:

Ano já sám, když rozvažuji své bídy, tedy se děsím, a spopadá tělo mé hrůza.

Pentruce trăiesc cei răi? Pentruce îi vezi îmbătrînind şi sporind în putere?

Proč bezbožní živi jsou, k věku starému přicházejí, též i bohatnou?

Sămînţa lor se întăreşte cu ei şi în faţa lor, odraslele lor propăşesc supt ochii lor.

Símě jejich stálé jest před oblíčejem jejich s nimi, a rodina jejich před očima jejich.

În casele lor domneşte pacea, fără umbră de frică; nuiaua lui Dumnezeu nu vine să -i lovească.

Domové jejich bezpečni jsou před strachem, aniž metla Boží na nich.

Taurii lor sînt plini de vlagă şi prăsitori, juncanele lor zămislesc şi nu leapădă.

Býk jejich připouštín bývá, ale ne na prázdno; kráva jejich rodí, a nepotracuje plodu.

Îşi lasă copiii să se împrăştie ca nişte oi, şi copiii se sbeguiesc în jurul lor.

Vypouštějí jako stádo maličké své, a synové jejich poskakují.

Cîntă cu sunet de tobă şi de arfă, se desfătează cu sunete de caval.

Povyšují hlasu při bubnu a harfě, a veselí se k zvuku muziky.

Îşi petrec zilele în fericire, şi se pogoară într'o clipă în locuinţa morţilor.

Tráví v štěstí dny své, a v okamžení do hrobu sstupují.

Şi totuş ziceau lui Dumnezeu: ,Pleacă dela noi. Nu voim să cunoaştem căile Tale.

Kteříž říkají Bohu silnému: Odejdi od nás, nebo známosti cest tvých neoblibujeme.

Ce este Cel Atot puternic, ca să -I slujim? Ce vom cîştiga dacă -I vom înălţa rugăciuni?

Kdo jest Všemohoucí, abychom sloužili jemu? A jaký toho zisk, že bychom se modlili jemu?

Ce! nu sînt ei în stăpînirea fericirii? -Departe de mine sfatul celor răi! -

Ale pohleď, že není v moci jejich štěstí jejich, pročež rada bezbožných vzdálena jest ode mne.

dar de multe ori se întîmplă să li se stingă candela, să vină sărăcia peste ei, să le dea şi lor Dumnezeu partea lor de dureri în mînia Lui,

Často-liž svíce bezbožných hasne? Přichází-liž na ně bída jejich? Poděluje-liž je bolestmi Bůh v hněvě svém?

să fie ca paiul luat de vînt, ca pleava luată de vîrtej?

Bývají-liž jako plevy před větrem, a jako drtiny, kteréž zachvacuje vicher?

Veţi zice că pentru fiii Săi păstrează Dumnezeu pedeapsa. Dar pe el, pe nelegiuit, ar trebui să -l pedepsească Dumnezeu, ca să simtă;

Odkládá-liž Bůh synům bezbožníka nepravost jeho? Odplacuje-liž jemu tak, aby to znáti mohl,

el ar trebui să-şi vadă nimicirea, el ar trebui să bea mînia Celui Atotputernic.

A aby viděly oči jeho neštěstí jeho, a prchlivost Všemohoucího že by pil?

Căci, ce -i pasă lui ce va fi de casa lui după el, cînd numărul lunilor i s'a împlinit?

O dům pak jeho po něm jaká jest péče jeho, když počet měsíců jeho bude umenšen?

Oare pe Dumnezeu Îl vom învăţa minte, pe El, care cîrmuieşte duhurile cereşti?

Zdali Boha silného kdo učiti bude umění, kterýž sám vysokosti soudí?

Unul moare în mijlocul propăşirii, păcii şi fericirii,

Tento umírá v síle dokonalosti své, všelijak bezpečný a pokojný.

cu coapsele încărcate de grăsime, şi măduva oaselor plină de suc.

Prsy jeho plné jsou mléka, a mozk kostí jeho svlažován bývá.

Altul moare, cu amărăciunea în suflet, fără să se fi bucurat de vreo fericire,

Jiný pak umírá v hořkosti ducha, kterýž nikdy nejídal s potěšením.

şi amîndoi adorm în ţărînă, amîndoi sînt mîncaţi de viermi.

Jednostejně v prachu lehnou, a červy se rozlezou.

Ştiu eu bine cari sînt gîndurile voastre, ce judecăţi nedrepte rostiţi asupra mea.

Aj, známť myšlení vaše, a chytrosti, kteréž proti mně neprávě vymýšlíte.

Voi ziceţi: ,Unde este casa apăsătorului? Unde este cortul în care locuiau nelegiuiţii?`

Nebo pravíte: Kde jest dům urozeného? A kde stánek příbytků bezbožných?

Dar ce! n'aţi întrebat pe călători, şi nu ştiţi ce istorisesc ei?

Což jste se netázali jdoucích cestou? Zkušení-liž aspoň jejich nepovolíte,

Cum în ziua nenorocirii, cel rău este cruţat, şi în ziua mîniei, el scapă.

Že v den neštěstí ochranu mívá bezbožný, v den, pravím, rozhněvání přistřín bývá?

Cine îl mustră în faţă pentru purtarea lui? Cine îi răsplăteşte tot ce a făcut?

Kdo jemu oznámí zjevně cestu jeho? Aneb za to, co činil, kdo jemu odplatí?

Este dus la groapă, şi i se pune o strajă la mormînt.

A však i on k hrobu vyprovozen bude, a tam zůstane.

Bulgării din vale îi sînt mai uşori, căci toţi oamenii merg după el, şi o mulţime îi merge înainte.

Sladnou jemu hrudy údolí, nadto za sebou všecky lidi táhne, těch pak, kteříž ho předešli, není počtu.

Pentruce dar îmi daţi mîngîieri deşerte? Ce mai rămîne din răspunsurile voastre decît viclenie?``

Hle, jak vy mne marně troštujete, nebo v odpovědech vašich nezůstává než faleš.