Job 13

Iată, ochiul meu a văzut toate acestea, urechea mea a auzit şi a luat seama.

Aj, všecko to vidělo oko mé, slyšelo ucho mé, a srozumělo tomu.

Ce ştiţi voi, ştiu şi eu, nu sînt mai pe jos decît voi.

Jakož vy znáte to, znám i já, nejsem zpozdilejší než vy.

Dar vreau să vorbesc acum Celui Atotputernic, vreau să-mi apăr pricina înaintea lui Dumnezeu.

Jistě žeť já s Všemohoucím mluviti, a s Bohem silným o svou při jednati budu.

Căci voi sînteţi nişte făuritori de minciuni, sînteţi cu toţii nişte doftori de nimic.

Nebo vy jste skladatelé lži, a lékaři marní všickni vy.

O, de aţi fi tăcut, ce înţelepciune aţi fi arătat!

Ó kdybyste aspoň mlčeli, a bylo by vám to za moudrost.

Acum, ascultaţi, vă rog, apărarea mea, şi luaţi aminte la răspunsul buzelor mele!

Slyštež medle odpory mé, a důvodů rtů mých pozorujte.

Vreţi să vorbiţi lucruri nedrepte din dragoste pentru Dumnezeu? Şi să spuneţi minciuni, ca să -L apăraţi?

Zdali zastávajíce Boha silného, mluviti máte nepravost? Aneb za něho mluviti máte lest?

Vreţi să ţineţi cu El şi să faceţi pe apărătorii lui Dumnezeu?

Zdaliž osobu jeho přijímati budete, a o Boha silného se zasazovati?

Dacă vă va cerceta El, va găsi bine oare? Sau vreţi să -L înşelaţi cum înşelaţi pe un om?

Zdaž vám to k dobrému bude, když na průbu vezme vás, že jakož člověk oklamán bývá, oklamati jej chcete?

Nu, nu; ci El vă va osîndi, dacă în ascuns nu lucraţi decît părtinindu -L pe El.

V pravdě žeť vám přísně domlouvati bude, budete-li povrchně osoby jeho šetřiti.

Nu vă înfricoşează măreţia Lui? Şi nu cade groaza Lui peste voi?

Což ani důstojnost jeho vás nepředěšuje, ani strach jeho nepřikvačuje vás?

Părerile voastre sînt păreri de cenuşă, întăriturile voastre sînt întărituri de lut.

Všecka vzácnost vaše podobná jest popelu, a hromadám bláta vyvýšení vaše.

Tăceţi, lăsaţi-mă, vreau să vorbesc! Întîmplă-mi-se ce mi s'ar întîmpla.

Postrptež mne, nechať já mluvím, přiď na mne cokoli.

Îmi voi lua carnea în dinţi, şi îmi voi pune viaţa în joc.

Pročež bych trhati měl maso své zuby svými, a duši svou klásti v ruku svou?

Da, mă va ucide: n'am nimic de nădăjduit; dar îmi voi apăra purtarea în faţa Lui.

By mne i zabil, což bych v něho nedoufal? A však cesty své před oblíčej jeho předložím.

Chiar şi lucrul acesta poate sluji la scăparea mea, căci un nelegiuit nu îndrăzneşte să vină înaintea Lui.

Onť sám jest spasení mé; nebo před oblíčej jeho pokrytec nepřijde.

Ascultaţi, ascultaţi cuvintele mele, luaţi aminte la cele ce voi spune.

Poslouchejte pilně řeči mé, a zprávu mou pusťte v uši své.

Iată-mă sînt gata să-mi apăr pricina, căci ştiu că am dreptate.

Aj, jižť začínám pře své vésti, vím, že zůstanu spravedliv.

Are cineva ceva de spus împotriva mea? Atunci tac, şi vreau să mor.

Kdo jest, ješto by mi odpíral, tak abych nyní umlknouti a umříti musil?

Numai două lucruri fă-mi, şi nu mă voi ascunde de Faţa Ta:

Toliko té dvoji věci, ó Bože, nečiň mi, a tehdy před tváří tvou nebudu se skrývati:

Trage-Ţi mîna de pe mine, şi nu mă mai turbura cu groaza Ta.

Ruku svou vzdal ode mne, a hrůza tvá nechť mne neděsí.

Apoi cheamă-mă şi-Ţi voi răspunde; sau lasă-mă să vorbesc eu, şi răspunde-mi Tu!

Zatím povolej mne, a buduť odpovídati; aneb nechať já mluvím, a odpovídej mi.

Cîte fărădelegi şi păcate am făcut? Arată-mi călcările de lege şi păcatele mele.

Jak mnoho jest mých nepravostí a hříchů? Přestoupení mé a hřích můj ukaž mi.

Pentru ce Îţi ascunzi Faţa, şi mă iei drept vrăjmaş?

Proč tvář svou skrýváš, a pokládáš mne sobě za nepřítele?

Vrei să loveşti o frunză suflată de vînt? Vrei să urmăreşti un pai uscat?

Zdaliž list větrem se zmítající potříti chceš, a stéblo suché stihati budeš?

Pentruce să mă loveşti cu suferinţe amare, şi să mă pedepseşti pentru greşeli din tinereţă?

Že zapisuješ proti mně hořkosti, a dáváš mi v dědictví nepravosti mladosti mé,

Pentru ce să-mi pui picioarele în butuci, să-mi pîndeşti toate mişcările, să pui hotar paşilor mei,

A dáváš do klady nohy mé, a šetříš všech stezek mých, na paty noh mých našlapuješ;

cînd trupul meu cade în putrezire ca o haină mîncată de molii?

Ješto člověk jako hnis kazí se, a jako roucho, kteréž jí mol.