Ezekiel 46

Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: ,,Poarta curţii dinlăuntru: dinspre răsărit, va rămînea închisă în cele şase zile de lucru; dar se va deschide în ziua Sabatului, şi va fi deschisă şi în ziua lunii noi.

Takto praví Panovník Hospodin: Brána síně vnitřní, kteráž patří k východu, bude zavřená po šest dní všedních, v den pak sobotní otevřína bude; též v den novměsíce otvírána bude.

Domnitorul va intra pe drumul care dă în tinda porţii de afară, şi va sta lîngă uşiorii porţii. Apoi preoţii vor aduce arderea lui de tot şi jertfele lui de mulţămire. El se va închina pe pragul porţii, apoi va ieşi iarăş afară, şi poarta nu se va închide pînă seara.

I přijde kníže cestou síně brány zevnitř, a postaví se u veřeje té brány, a budou obětovati kněží obět zápalnou jeho, i oběti pokojné jeho, a pokloně se na prahu brány, potom vyjde. Brána pak nebude zavírána do večera,

Poporul ţării se va închina şi el înaintea Domnului la intrarea acestei porţi, în zilele de Sabat şi la lunile noi.

Aby se klaněl lid země té u dveří brány té ve dny sobotní, i na novměsíce před Hospodinem.

Arderea de tot pe care o va aduce Domnului domnitorul, în ziua Sabatului, va fi de şase miei fără cusur şi un berbece fără cusur;

Obět pak zápalná, kterouž obětovati má kníže Hospodinu v den sobotní, šest beránků bez vady a skopec bez poškvrny,

iar darul lui de mîncare va fi o efă de berbece, şi un dar de bună voie pentru miei, cu un hin de untdelemn de fiecare efă.

A obět suchá, efi na skopce, i na beránky obět suchá, podlé toho, jakž naděleno, a oleje hin na efi.

În ziua lunii noi, va da un viţel fără cusur, şase miei şi un berbece, toţi fără cusur.

Ke dni pak novměsíce ať jest volek mladý bez poškvrny, a šest beránků i skopec bez poškvrny.

Şi darul lui de mîncare va fi de o efă pentru viţel, o efă pentru berbece, şi cît va voi pentru miei, cu un hin de untdelemn de fiecare efă.

Též ať obětuje efi oběti suché při volku, a efi při skopci i při beráncích, seč bude moci býti, a oleje hin na efi.

Cînd va intra domnitorul, va intra pe drumul din tinda porţii, şi va ieşi pe acelaş drum.

Kníže pak vcházeje, cestou síňce též brány půjde, a cestou její odejde.

Dar cînd va veni poporul ţării înaintea Domnului, la sărbători, celce va intra pe poarta de miazănoapte, ca să se închine, va ieşi pe poarta de miazăzi; iar celce va intra pe poarta de miazăzi, va ieşi pe poarta de miazănoapte; nu trebuie să se întoarcă pe aceeaş poartă pe care vor intra, ci vor ieşi drept înainte pe cealaltă.

Ale když vcházeti bude lid země té před Hospodina na slavnosti, ten kdož vejde cestou brány půlnoční, aby se klaněl, vyjde cestou brány polední; a ten kdož vejde cestou brány polední, vyjde cestou brány půlnoční. Nenavrátí se cestou té brány, kterouž všel, ale naproti ní vyjde.

Domnitorul va intra cu ei cînd vor intra, şi vor ieşi împreună cînd vor ieşi.

A když oni vcházeti budou, kníže mezi nimi vcházeti bude, a když odcházeti budou, odejde.

La sărbători şi la praznice, darul de mîncare va fi de o efă pentru viţel, o efă pentru berbece, şi cît va voi pentru miei, împreună cu un hin de untdelemn de fiecare efă.

Též na svátky i na slavnosti ať jest suchá obět, efi na volka a efi na skopce, a na beránky, což naděleno, a oleje hin na efi.

Dacă însă domnitorul aduce Domnului o ardere de tot de bunăvoie sau o jerfă de mulţămire de bună voie, îi vor deschide poarta dinspre răsărit, şi el îşi va aduce arderea de tot şi jertfa de mulţămire aşa cum o aduce în ziua Sabatului; apoi va ieşi afară, şi după ce va ieşi, vor închide iarăş poarta.

Bude-li pak obětovati kníže obět dobrovolnou, zápal aneb oběti pokojné dobrovolně Hospodinu, tedy ať jest mu otevřína brána, kteráž k východu patří, a ať obětuje zápal svůj aneb pokojné oběti své, tak jakž obětuje v den sobotní. Potom odejde, a brána bude zavřína po odchodu jeho.

În fiecare zi vei aduce Domnului ca ardere de tot un miel de un an, fără cusur; pe acesta îl vei aduce în fiecare dimineaţă.

K tomu beránka ročního bez poškvrny obětovati bude v zápal každý den Hospodinu; každého jitra beránka obětovati bude.

Vei mai adăuga la el ca dar de mîncare, în fiecare dimineaţă, a şasea parte dintr'o efă, şi a treia parte dintr'un hin de untdelemn, pentru stropirea floarei de făină. Acesta este darul de mîncare de adus Domnului; aceasta este o lege vecinică, pentru totdeauna!

Též suchou obět přičiní k němu, každého jitra šestý díl efi, též oleje třetinu hin k skropení mouky bělné, suchou obět Hospodinu, nařízením věčným ustavičně.

În fiecare dimineaţă, vor aduce astfel mielul şi darul de mîncare împreună cu untdelemnul, ca o ardere de tot vecinică.``

A tak budou obětovati beránka i obět suchou, i olej každého jitra, zápal ustavičný.

,,Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul: ,Dacă domnitorul dă unuia din fiii săi un dar luat din moştenirea sa, darul acesta va rămînea al fiilor săi, ca moşia lor prin drept de moştenire.

Taktoť praví Panovník Hospodin: Dá-li kníže dar někomu z synů svých, dědictvíť jeho jest, synů jeho buď, k vládařství jejich dědičnému.

Dar dacă dă unuia din slujitorii lui un dar luat din moştenirea lui, darul acela va fi al lui pînă în anul slobozeniei, apoi se va întoarce înapoi domnitorului; numai fiii lui vor stăpîni ce le va da din moştenirea lui.

Jestliže pak dá dar z dědictví svého některému z služebníků svých, také bude jeho až do léta svobodného, kdyžto navrátí se knížeti tomu; však dědictví jeho budou míti synové jeho.

Domnitorul nu va lua nimic din moştenirea poporului, nu -l va despuia de moşiile lui. Ci, ce va da de moştenire fiilor săi, va lua din ce are el, pentru ca niciunul din poporul Meu să nu fie îndepărtat din moşia lui!``

Aniž bude bráti kníže z dědictví lidu, z vládařství jejich je vytiskuje; z svého vládařství dědictví dá synům svým, aby nebyl rozptylován lid můj žádný z vládařství svého.

M'a dus, pe intrarea de lîngă poartă, în odăile sfinte, rînduite preoţilor, şi cari se află spre miază-noapte. Şi iată că în fund, era un loc, în spre apus.

Potom vedl mne průchodem, kterýž jest po straně brány, k kněžím do komůrek svatých, kteréž patřily na půlnoci, a aj, tu bylo místo po dvou bocích k západu.

El mi -a zis: ,,Acesta este locul unde vor fierbe preoţii carnea dela jertfele pentru vină şi pentru ispăşire, şi unde vor coace darurile de mîncare, ca să se ferească să le ducă în curtea de afară şi să sfinţească astfel poporul prin ele.

I řekl mi: Toto jest místo, kdež vaří kněží oběti za vinu a za hřích, kdež smaží oběti suché, aby nevynášeli do síně zevnitřní ku posvěcování lidu.

M'a dus apoi în curtea de afară, şi m'a făcut să trec pe lîngă cele patru colţuri ale curţii. Şi iată că era o curte la fiecare colţ al curţii.

Vyvedl mne též do síně zevnitřní, a vodil mne po čtyřech koutech síně, a aj, síň byla v každém rohu té síně.

Şi în cele patru colţuri ale curţii erau nişte curţi despărţite, lungi de patru zeci de coţi şi late de treizeci; cîteşi patru aveau aceeaş măsură, şi erau în colţuri.

Ve čtyřech úhlech té síně byly síně s komíny, čtyřidcíti loket zdélí a třídcíti zšíří; míra jednostejná těch čtyř síní nárožních.

Cîteşi patru erau înconjurate cu un zid, şi la picioarele zidului de jur împrejur erau nişte vetre pentru gătit.

A v těch čtyřech byly kuchyňky vůkol, též ohniště zdělána v těch kuchyňkách vůkol.

El mi -a zis: ,Acestea sînt bucătăriile, unde vor fierbe slujitorii casei carnea de la jertfele aduse de popor.

I řekl mi: Ta jsou místa těch, kteříž vaří, kdežto vaří služebníci domu oběti lidu.