Psalms 88

(O cîntare. Un psalm al fiilor lui Core. Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat cu flautul. O cîntare a lui Heman, Ezrahitul.) Doamne, Dumnezeul mîntuirii mele! Zi şi noapte strig înaintea Ta!

Pjesma. Psalam. Sinova Korahovih. Zborovođi. Po napjevu "Bolest". Za pjevanje. Poučna pjesma. Ezrahijca Hemana.

S'ajungă rugăciunea mea înaintea Ta! Ia aminte la cererile mele;

Jahve, Bože moj, vapijem danju, a noću naričem pred tobom.

căci mi s'a săturat sufletul de rele, şi mi se apropie viaţa de locuinţa morţilor.

Neka dopre do tebe molitva moja, prigni uho k vapaju mome.

Sînt pus în rîndul celor ce se pogoară în groapă, sînt ca un om, care nu mai are putere.

Jer mi je duša zasićena patnjama, moj se život bliži Podzemlju.

Stau întins printre cei morţi, ca cei ucişi şi culcaţi în mormînt, de cari nu-Ţi mai aduci aminte, şi cari sînt despărţiţi de mîna Ta.

Broje me k onima što u grob silaze, postadoh sličan nemoćniku.

M'ai aruncat în groapa cea mai de jos, în întunerec, în adîncuri.

Među mrtvima moj je ležaj, poput ubijenih što leže u grobu kojih se više ne spominješ, od kojih si ustegao ruku.

Mînia Ta mă apasă, şi mă năpădeşti cu toate valurile Tale. -

Smjestio si me u jamu duboku, u tmine, u bezdan.

Ai îndepărtat dela mine pe toţi prietenii mei, m'ai făcut o pricină de scîrbă pentru ei; sînt închis şi nu pot să ies.

Teško me pritišće ljutnja tvoja i svim me valima svojim prekrivaš.

Mi se topesc ochii de suferinţă; în toate zilele Te chem, Doamne, şi-mi întind mînile spre Tine!

Udaljio si od mene znance moje, Óučini da im gnusan budem: zatvoren sam, ne mogu izaći.

Oare pentru morţi faci Tu minuni? Sau se scoală morţii să Te laude? -

Od nevolje oči mi gasnu: vapijem tebi, Jahve, iz dana u dan, za tobom ruke pružam.

Se vorbeşte de bunătatea Ta în mormînt, şi de credincioşia Ta în Adînc?

Zar na mrtvima činiš čudesa? Zar će sjene ustati i hvaliti tebe?

Sînt cunoscute minunile Tale în întunerec, şi dreptatea Ta în ţara uitării?

Zar se u grobu pripovijeda o tvojoj dobroti? O vjernosti tvojoj u Propasti?

Doamne, eu îşi cer ajutorul, şi dimineaţa rugăciunea mea se înalţă la Tine.

Zar se u tmini objavljuju čudesa tvoja i tvoja pravda u Zaboravu?

Pentruce, Doamne, lepezi sufletul meu? Pentruce îmi ascunzi Faţa Ta?

Ipak ja vapijem tebi, Jahve, prije jutra molitvom te pretječem.

Din tinereţă, sînt nenorocit şi trag să mor, sînt cuprins de spaimele Tale, şi nu ştiu ce să mai fac.

Zašto, Jahve, odbacuješ dušu moju? Zašto sakrivaš lice od mene?

Mînia Ta trece peste mine, spaimele Tale mă nimicesc de tot.

Bijedan sam i umirem već od dječaštva, klonuh noseći tvoje strahote.

Ele mă înconjoară toată ziua, ca nişte ape, mă înfăşoară toate deodată.

Preko mene prijeđoše vihori tvojega gnjeva, strahote me tvoje shrvaše,

Ai depărtat dela mine pe prieteni şi tovarăşi; şi cei de aproape ai mei s'au făcut nevăzuţi.

okružuju me kao voda sveudilj, optječu me svi zajedno. [ (Psalms 88:19) Udaljio si od mene prijatelja i druga: mrak mi je znanac jedini. ]