Psalms 74

(O cîntare a lui Asaf.) Pentruce, Dumnezeule, ne lepezi pentru totdeauna? Pentruce Te mînii pe turma păşunii Tale?

Poučna pjesma. Asafova. Zašto si, Bože, posve zabacio, zašto kiptiš gnjevom na ovce paše svoje?

Adu-Ţi aminte de poporul Tău, pe care l-ai cîştigat odinioară, pe care l-ai răscumpărat ca seminţie a moştenirii Tale! Adu-Ţi aminte de muntele Sionului, unde Îţi aveai locuinţa;

Sjeti se zajednice koju si davno stekao, plÓemena koje namače kao svoju baštinu i brda Siona gdje si Šator svoj udario!

îndreaptă-Ţi paşii spre aceste locuri pustiite fără curmare! Vrăjmaşul a pustiit totul în locaşul Tău cel sfînt.

Korakni k ruševinama vječnim - sve je u Svetištu razorio neprijatelj.

Protivnicii Tăi au mugit în mijlocul Templului Tău; şi-au pus semnele lor drept semne.

Protivnici tvoji vikahu posred skupštine tvoje, znakove svoje postaviše k'o pobjedne znakove.

Parcă erau nişte oameni, cari ridică toporul într'o pădure deasă:

Bijahu kao oni koji mašu sjekirom po guštari,

în curînd au sfărîmat toate podoabele săpate, cu lovituri de securi şi ciocane.

sjekirom i maljem vrata mu razbijali.

Au pus foc sfîntului Tău locaş; au dărîmat şi au pîngărit locuinţa Numelui Tău.

Ognju predadoše Svetište tvoje, do zemlje oskvrnuše Prebivalište tvoga imena.

Ei ziceau în inima lor: ,,Să -i prăpădim pe toţi!`` Au ars toate locurile sfinte din ţară.

Rekoše u srcu: "Istrijebimo ih zajedno; spalite sva svetišta Božja na zemlji!"

Semnele noastre nu le mai vedem; nu mai este niciun prooroc, şi nu mai este nimeni printre noi, care să ştie pînă cînd...

Ne vidimo znakova svojih, proroka više nema, i nitko među nama ne zna dokle ...

Pînă cînd, Dumnezeule, va batjocori asupritorul, şi va nesocoti vrăjmaşul fără curmare Numele Tău?

Dokle će se još, o Bože, dušmanin rugati? Hoće li protivnik dovijeka prezirati ime tvoje?

Pentruce Îţi tragi înapoi mîna şi dreapta Ta? Scoate -o din sîn şi nimiceşte -i!

Zašto povlačiš ruku, zašto u krilu sakrivaš desnicu svoju?

Totuş, Dumnezeu este Împăratul meu, care din vremuri străvechi dă izbăviri în mijlocul acestei ţări.

No Bog je moj kralj od davnine, on koji posred zemlje spasava!

Tu ai despărţit marea cu puterea Ta, ai sfărîmat capetele balaurilor din ape;

Ti svojom silom rasječe more, smrska glave nakazama u vodi.

ai zdrobit capul Leviatanului, l-ai dat să -l mănince fiarele din pustie.

Ti si Levijatanu glave zdrobio, dao ga za hranu nemanima morskim.

Ai făcut să ţîşnească izvoare în pîraie, ai uscat rîuri, cari nu seacă.

Ti si dao da provre izvor i bujica, ti si presušio rijeke nepresušne.

A Ta este ziua, a Ta este şi noaptea; Tu ai aşezat lumina şi soarele.

Tvoj je dan i noć je tvoja, ti učvrsti mjesec i sunce;

Tu ai statornicit toate hotarele pămîntului, Tu ai rînduit vara şi iarna.

ti sazda sve granice zemlji, ti stvori ljeto i zimu.

Adu-Ţi aminte, Doamne, că vrăjmaşul Te batjocoreşte, şi un popor nechibzuit huleşte Numele Tău!

Spomeni se ovoga: dušmanin ti se rugaše, Jahve, i bezumni narod pogrdi ime tvoje.

Nu lăsa pradă fiarelor sufletul turturelei Tale, şi nu uita pe vecie viaţa nenorociţilor Tăi!

Ne predaj jastrebu život grlice svoje, i život svojih siromaha ne zaboravi zauvijek!

Ai în vedere legămîntul! Căci locurile dosnice din ţară sînt pline de bîrloage de tîlhari.

Pogledaj na Savez svoj, jer svi su zakuci zemlje puni tmina i nasilja.

Să nu se întoarcă ruşinat cel apăsat, ci nenorocitul şi săracul să laude Numele Tău!

Ne daj da jadnik otiđe postiđen: neka siromah i ubog hvale ime tvoje!

Scoală-te, Dumnezeule, apără-Ţi pricina! Adu-Ţi aminte de ocările, pe cari Ţi le aruncă în fiecare zi cel fără minte!

Ustani, Bože, zauzmi se za svoju parnicu, spomeni se pogrde koju ti bezumnik svaki dan nanosi.

Nu uita strigătele protivnicilor Tăi, zarva care creşte necurmat a celor ce se ridică împotriva Ta!

Ne zaboravi vike neprijatelja svojih: buka buntovnika još se diže k tebi!