Psalms 144

(Un psalm al lui David.) Binecuvîntat să fie Domnul, Stînca mea, care-mi deprinde mînile la luptă, degetele la bătălie,

Davidov. Blagoslovljen Jahve, hridina moja: ruke mi uči boju a prste ratu.

Binefăcătorul meu şi Cetăţuia mea, Turnul meu de scăpare şi Izbăvitorul meu, Scutul meu de adăpost, care-mi supune pe poporul meu!

On je ljubav moja i tvrđava moja, zaštita moja, izbavitelj moj, štit moj za koji se sklanjam; on mi narode stavlja pod noge!

Doamne, ce este omul, ca să iei cunoştinţă de el, fiul omului ca să iei seama la el?

Što je čovjek, o Jahve, da ga poznaješ, što li čedo ljudsko da ga se spominješ?

Omul este ca o suflare, zilele lui sînt ca umbra care trece.

Poput daška je čovjek, dani njegovi kao sjena nestaju.

Pleacă cerurile, Doamne, şi pogoară-Te! Atinge munţii, ca să fumege!

Jahve, nagni svoja nebesa i siđi, takni bregove: i zadimit će se!

Fulgeră, şi risipeşte pe vrăjmaşii mei! Aruncă-Ţi săgeţile, şi pune -i pe fugă!

Sijevni munjom i rasprši dušmane, odapni strijele i rasprši ih!

Întinde-Ţi mînile de sus, izbăveşte-mă şi scapă-mă din apele cele mari, din mîna fiilor celui străin,

Ruku pruži iz visina, istrgni me i spasi iz voda beskrajnih, iz šaka sinova tuđinskih:

a căror gură spune neadevăruri, şi a căror dreaptă este o dreaptă mincinoasă.

laži govore usta njihova, a desnica krivo priseže.

Dumnezeule, Îţi voi cînta o cîntare nouă, Te voi lăuda cu alăuta cu zece coarde.

Pjevat ću ti, Bože, pjesmu novu, na harfi od deset žica svirat ću.

Tu, care dai împăraţilor biruinţa, care ai scăpat de sabie ucigaşă pe robul Tău David,

Ti daješ pobjedu kraljevima, koji si spasio Davida, slugu svojega. Od pogubna mača

izbăveşte-mă şi scapă-mă din mîna fiilor celui străin, a căror gură spune neadevăruri, şi a căror dreaptă este o dreaptă mincinoasă!...

spasi mene, oslobodi me iz ruke tuđinske; laži govore usta njihova, a desnica krivo priseže.

Fiii noştri sînt ca nişte odrasle, cari cresc în tinereţa lor; fetele noastre ca nişte stîlpi săpaţi frumos, cari fac podoaba caselor împărăteşti.

Daj da nam sinovi budu kao biljke što rastu od mladosti svoje; a kćeri naše kao stupovi ugaoni, krasne poput hramskog stupovlja;

Grînarele noastre sînt pline, şi gem de tot felul de merinde; turmele ni se înmulţesc cu miile, cu zecile de mii, în cîmpiile noastre:

da nam žitnice budu pune svakog obilja, s plodovima svakojakim u izobilju;

viţelele noastre sînt prăsitoare; nu -i nicio pagubă, nicio robie, nici un ţipăt în uliţele noastre!

ovce naše plodile se na tisuće, plodile se beskrajno na našim poljima; stoka naša neka bude tovna! U zidinama nam ne bilo proboja ni ropstva ni plača na ulicama našim!

Ferice de poporul care stă astfel! Ferice de poporul, al cărui Dumnezeu este Domnul!

Blago narodu kojem je tako, blago narodu kojem je Jahve Bog!