Psalms 139

(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti,
Zborovođi. Davidov. Jahve, proničeš me svega i poznaješ,
ştii cînd stau jos şi cînd mă scol, şi de departe îmi pătrunzi gîndul.
ti znaš kada sjednem i kada ustanem, izdaleka ti već misli moje poznaješ.
Ştii cînd umblu şi cînd mă culc, şi cunoşti toate căile mele.
Hodam li ili ležim, sve ti vidiš, znani su ti svi moji putovi.
Căci nu-mi ajunge cuvîntul pe limbă, şi Tu, Doamne, îl şi cunoşti în totul.
Riječ mi još nije na jezik došla, a ti, Jahve, sve već znadeš.
Tu mă înconjori pe dinapoi şi pe dinainte, şi-Ţi pui mîna peste mine.
S leđa i s lica ti me obuhvaćaš, na mene si ruku svoju stavio.
O ştiinţă atît de minunată este mai pe sus de puterile mele: este prea înaltă ca s'o pot prinde.
Znanje to odveć mi je čudesno, previsoko da bih ga dokučio.
Unde mă voi duce departe de Duhul Tău, şi unde voi fugi departe de Faţa Ta?
Kamo da idem od duha tvojega i kamo da od tvog lica pobjegnem?
Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo;
Ako se na nebo popnem, ondje si, ako u Podzemlje legnem, i ondje si.
Dacă voi lua aripile zorilor, şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării,
Uzmem li krila zorina pa se naselim moru na kraj
şi acolo mîna Ta mă va călăuzi, şi dreapta Ta mă va apuca.
i ondje bi me ruka tvoja vodila, desnica bi me tvoja držala.
Dacă voi zice: ,,Cel puţin întunerecul mă va acoperi, -şi se va face noapte lumina dimprejurul meu!``
Reknem li: "Nek' me barem tmine zakriju i nek' me noć umjesto svjetla okruži!" -
Iată că nici chiar întunerecul nu este întunecos pentru Tine; ci noaptea străluceşte ca ziua, şi întunerecul ca lumina.
ni tmina tebi neće biti tamna: noć sjaji kao dan i tama kao svjetlost.
Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m'ai ţesut în pîntecele mamei mele:
Jer ti si moje stvorio bubrege, satkao me u krilu majčinu.
Te laud că sînt o făptură aşa de minunată. Minunate sînt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!
Hvala ti što sam stvoren tako čudesno, što su djela tvoja predivna. Dušu moju do dna si poznavao,
Trupul meu nu era ascuns de Tine, cînd am fost făcut într'un loc tainic, ţesut în chip ciudat, ca în adîncimile pămîntului.
kosti moje ne bjehu ti sakrite dok nastajah u tajnosti, otkan u dubini zemlje.
Cînd nu eram decît un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele cari-mi erau rînduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.
Oči tvoje već tada gledahu djela moja, sve već bješe zapisano u knjizi tvojoj: dani su mi određeni dok još ne bješe ni jednoga.
Cît de nepătrunse mi se par gîndurile Tale, Dumnezeule, şi cît de mare este numărul lor!
Kako su mi, Bože, naumi tvoji nedokučivi, kako li je neprocjenjiv zbroj njihov.
Dacă le număr, sînt mai multe decît boabele de nisip. Cînd mă trezesc, sînt tot cu Tine.
Da ih brojim? Više ih je nego pijeska! Dođem li im do kraja, ti mi preostaješ!
O, Dumnezeule, de ai ucide pe cel rău! Depărtaţi-vă dela mine, oameni setoşi de sînge!
De, istrijebi, Bože, zlotvora, krvoloci nek' odstupe od mene!
Ei vorbesc despre Tine în chip nelegiuit, Îţi iau Numele ca să mintă, ei, vrăjmaşii Tăi!
Jer podmuklo se bune protiv tebe, uzalud se dižu tvoji dušmani.
Să nu urăsc eu, Doamne, pe cei ce Te urăsc, şi să nu-mi fie scîrbă de cei ce se ridică împotriva Ta?
Jahve, zar da ne mrzim tvoje mrzitelje? Zar da mi se ne gade protivnici tvoji?
Da, îi urăsc cu o ură desăvîrşită; îi privesc ca pe vrăjmaşi ai mei.
Mržnjom dubokom ja ih mrzim i držim ih svojim neprijateljima.
Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă, şi cunoaşte-mi gîndurile!
Pronikni me svega, Bože, srce mi upoznaj, iskušaj me i upoznaj misli moje:
Vezi dacă sînt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veciniciei!
pogledaj, ne idem li putem pogubnim i povedi me putem vječnim!