Psalms 104

Binecuvîntează, suflete, pe Domnul! Doamne, Dumnezeule, Tu eşti nemărginit de mare! Tu eşti îmbrăcat cu strălucire şi măreţie!

Blagoslivljaj Jahvu, dušo moja, Jahve, Bože moj, silno si velik! Odjeven veličanstvom i ljepotom,

Te înveleşti cu lumina ca şi cu o manta; întinzi cerurile ca un cort.

svjetlošću ogrnut kao plaštem! Nebo si razapeo kao šator,

Cu apele Îţi întocmeşti vîrful locuinţei Tale; din nori Îţi faci carul, şi umbli pe aripile vîntului.

na vodama sagradio dvorove svoje. Od oblaka praviš kola svoja, na krilima vjetrova putuješ.

Din vînturi Îţi faci soli, şi din flăcări de foc, slujitori.

Vjetrove uzimaš za glasnike, a žarki oganj za slugu svojega.

Tu ai aşezat pămîntul pe temeliile lui, şi niciodată nu se va clătina.

Zemlju si stavio na stupove njene: neće se poljuljati u vijeke vjekova,

Tu îl acoperisei cu adîncul cum l-ai acoperi cu o haină; apele stăteau pe munţi,

pokrio si je vodama bezdanim k'o haljinom, iznad bregova stajahu vode;

dar, la ameninţarea Ta, au fugit, la glasul tunetului Tău au luat -o la fugă,

na tvoju se prijetnju povukoše, od tvoje grmljavine zadrhtaše.

suindu-se pe munţi şi pogorîndu-se în văi, pînă la locul, pe care li -l hotărîsei Tu.

Bregovi se digoše, doline spustiše na mjesto koje si im odredio.

Le-ai pus o margine, pe care nu trebuie s'o treacă, pentruca să nu se mai întoarcă să acopere pămîntul.

Odredio si granicu koju ne smiju prijeći, da opet ne pokriju zemlju.

Tu faci să ţîşnească izvoarele în văi, şi ele curg printre munţi.

Izvore svraćaš u potoke što žubore među brdima.

Tu adăpi la ele toate fiarele cîmpului; în ele îşi potolesc setea măgarii sălbatici.

Oni poje sve živine poljske, divlji magarci žeđ gase u njima.

Păsările cerului locuiesc pe marginile lor, şi fac să le răsune glasul printre ramuri.

Uz njih se gnijezde ptice nebeske i pjevaju među granama.

Din locaşul Tău cel înalt Tu uzi munţii; şi se satură pămîntul de rodul lucrărilor Tale.

Ti natapaš bregove iz dvorova svojih, zemlja se nasićuje plodom tvojih ruku.

Tu faci să crească iarba pentru vite, şi verdeţuri pentru nevoile omului, ca pămîntul să dea hrană:

Ti daješ te niče trava za stoku i bilje na korist čovjeku da izvede kruh iz zemlje

vin, care înveseleşte inima omului, untdelemn, care -i înfrumuseţează faţa, şi pîne, care -i întăreşte inima.

i vino što razvedruje srce čovječje; da uljem lice osvježi i da kruh okrijepi srce čovjeku.

Se udă copacii Domnului, cedrii din Liban, pe cari i -a sădit El.

Stabla se Jahvina napajaju hranom, cedri libanonski koje on zasadi.

În ei îşi fac păsările cuiburi; iar cocostîrcul îşi are locuinţa în chiparoşi;

Ondje se ptice gnijezde, u čempresu dom je rodin.

munţii cei înalţi sînt pentru ţapii sălbatici, iar stîncile sînt adăpost pentru iepuri.

Visoki bregovi daju kozorogu a pećine jazavcu sklonište.

El a făcut luna ca să arate vremile; soarele ştie cînd trebuie să apună.

Ti si stvorio mjesec da označuje vremena i sunce znade kada ima zaći.

Tu aduci întunerecul, şi se face noapte: atunci toate fiarele pădurilor se pun în mişcare;

Kad razastreš tmine i noć se spusti, tad se šuljaju u njoj životinje šumske.

puii de lei mugesc după pradă, şi îşi cer hrana dela Dumnezeu.

Lavići riču za plijenom i od Boga hranu traže.

Cînd răsare soarele, ele fug înapoi, şi se culcă în vizuinile lor.

Kad sunce ograne, nestaju i liježu na ležaje.

Dar omul iese la lucrul său, şi la munca lui, pînă seara.

Tad čovjek izlazi na dnevni posao i na rad do večeri.

Cît de multe sînt lucrările Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai făcut cu înţelepciune, şi pămîntul este plin de făpturile Tale.

Kako su brojna tvoja djela, o Jahve! Sve si to mudro učinio: puna je zemlja stvorenja tvojih.

Iată marea cea întinsă şi mare: în ea se mişcă nenumărate vieţuitoare mici şi mari.

Eno mora, velika i široka, u njemu vrve gmazovi bez broja, životinje male i velike.

Acolo în ea, umblă corăbiile, şi în ea este leviatanul acela pe care l-ai făcut să se joace în valurile ei.

Onud prolaze nemani, Levijatan kojeg stvori da se igra u njemu.

Toate aceste vieţuitoare Te aşteaptă, ca să le dai hrana la vreme.

I sva ova bića željno čekaju da ih nahraniš na vrijeme.

Le -o dai Tu, ele o primesc; Îţi deschizi Tu mîna, ele se satură de bunătăţile Tale.

Daješ li im, tada sabiru: otvaraš li ruku, nasite se dobrima.

Îţi ascunzi Tu Faţa, ele tremură; le iei Tu suflarea: ele mor, şi se întorc în ţărîna lor.

Sakriješ li lice svoje, tad se rastuže; ako dah im oduzmeš, ugibaju i opet se u prah vraćaju.

Îţi trimeţi Tu suflarea: ele sînt zidite, şi înoieşti astfel faţa pămîntului.

Pošalješ li dah svoj, opet nastaju, i tako obnavljaš lice zemlje.

În veci să ţină slava Domnului! Să Se bucure Domnul de lucrările Lui!

Neka dovijeka traje slava Jahvina: nek' se raduje Jahve u djelima svojim!

El priveşte pămîntul, şi pămîntul se cutremură; atinge munţii, şi ei fumegă.

On pogleda zemlju i ona se potrese, dotakne bregove, oni se zadime.

Voi cînta Domnului cît voi trăi, voi lăuda pe Dumnezeul meu cît voi fi.

Pjevat ću Jahvi dokle god živim, svirat ću Bogu svome dokle god me bude.

Fie plăcute Lui cuvintele mele! Mă bucur de Domnul.

Bilo mu milo pjevanje moje! Ja ću se radovati u Jahvi.

Să piară păcătoşii de pe pămînt, şi cei răi să nu mai fie! Binecuvintează, suflete, pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul!

Nek' zločinci sa zemlje nestanu i bezbožnika nek' više ne bude! Blagoslivljaj Jahvu, dušo moja! Aleluja!