Psalms 102

(O rugăciune a unui nenorocit, cînd este doborît de întristare şi îşi varsă plîngerea înaintea Domnului.) Doamne, ascultă-mi rugăciunea, şi s'ajungă strigătul meu pînă la Tine!

Molitva nevoljnika koji je klonuo pa svoju tugu izlijeva

Nu-mi ascunde Faţa Ta în ziua necazului meu! Pleacă-Ţi urechea spre mine, cînd strig! Ascultă-mă degrab!

Jahve, usliši molitvu moju, i vapaj moj k tebi da dođe!

Căci zilele mele pier ca fumul, şi oasele îmi ard ca un tăciune.

Nemoj sakrivati lice od mene u dan moje nevolje! Prigni k meni uho svoje: kad te prizovem, brzo me usliši!

Inima îmi este lovită, şi mi se usucă întocmai ca iarba; pînă şi pînea uit să mi -o mănînc.

Jer moji dani nestaju poput dima, a moje kosti gore kao oganj.

Aşa de mari îmi sînt gemetele, că mi se lipesc oasele de carne.

Srce mi se suši kao pokošena trava i kruh svoj zaboravljam jesti.

Seamăn cu pelicanul din pustie, sînt ca o cucuvaie din dărîmături;

Od snažnih jecaja mojih kosti mi uz kožu prionuše.

nu mai pot dormi, şi sînt ca pasărea singuratică pe un acoperiş.

Sličan sam čaplji u pustinji, postah k'o ćuk na pustoj razvalini.

În fiecare zi mă bătjocoresc vrăjmaşii mei, şi protivnicii mei jură pe mine în mînia lor.

Ne nalazim sna i uzdišem k'o samotan vrabac na krovu.

Mănînc ţărînă în loc de pîne, şi îmi amestec lacrămile cu băutura,

Svagda me grde dušmani moji; mnome se proklinju što bjesne na me.

din pricina mîniei şi urgiei Tale; căci Tu m'ai ridicat, şi m'ai aruncat departe.

Pepeo jedem poput kruha, a piće svoje miješam sa suzama

Zilele mele sînt ca o umbră gata să treacă, şi mă usuc ca iarba.

zbog tvoje ljutine i gnjeva, jer si me digao i bacio.

Dar Tu, Doamne, Tu împărăţeşti pe vecie, şi pomenirea Ta ţine din neam în neam.

Moji su dani k'o oduljena sjena, a ja se, gle, sušim poput trave.

Tu Te vei scula, şi vei avea milă de Sion; căci este vremea să te înduri de el, a venit vremea hotărîtă pentru el.

A ti, o Jahve, ostaješ dovijeka i tvoje ime kroza sva koljena.

Căci robii Tăi iubesc pietrele Sionului, şi le e milă de ţărîna lui.

Ustani, smiluj se Sionu: vrijeme je da mu se smiluješ - sada je čas!

Atunci se vor teme neamurile de Numele Domnului, şi toţi împăraţii pămîntului de slava Ta.

Jer milo je slugama tvojim kamenje njegovo, žale ruševine njegove.

Da, Domnul va zidi iarăş Sionul, şi Se va arăta în slava Sa.

Tad će se pogani bojati, Jahve, imena tvojega i svi kraljevi zemlje slave tvoje

El ia aminte la rugăciunea nevoiaşului, şi nu -i nesocoteşte rugăciunea.

kad Jahve opet sazda Sion, kad se pokaže u slavi svojoj,

Să se scrie lucrul acesta pentru neamul de oameni care va veni, şi poporul, care se va naşte, să laude pe Domnul!

kad se osvrne na prošnju ubogih i ne prezre molitve njihove.

Căci El priveşte din înălţimea sfinţeniei Lui; Domnul priveşte din ceruri pe pămînt,

Nek' se zapiše ovo za budući naraštaj, puk što nastane neka hvali Jahvu.

ca să audă gemetele prinşilor de război, si să izbăvească pe cei ce sînt pe moarte;

Jer Jahve gleda sa svog uzvišenog svetišta, s nebesa na zemlju gleda

pentru ca ei să vestească în Sion Numele Domnului, şi laudele lui în Ierusalim,

da čuje jauke sužnjeva, da izbavi smrti predane,

cînd se vor strînge toate popoarele, şi toate împărăţiile, ca să slujească Domnului.

da se na Sionu navijesti ime Jahvino i njegova hvala u Jeruzalemu

El mi -a frînt puterea în drum, şi mi -a scurtat zilele,

kad se narodi skupe i kraljevstva da služe Jahvi.

Eu zic: ,,Dumnezeule, nu mă lua la jumătatea zilelor mele, Tu, ai cărui ani ţin vecinic!``

Putem je istrošio sile moje, skratio mi dane.

Tu ai întemeiat în vechime pămîntul, şi cerurile sînt lucrarea mînilor Tale.

Rekoh: "Bože moj, nemoj me uzeti u sredini dana mojih! Kroza sva koljena traju godine tvoje.

Ele vor pieri, dar Tu vei rămînea; toate se vor învechi ca o haină; le vei schimba ca pe un veşmînt, şi se vor schimba.

U početku utemelji zemlju, i nebo je djelo ruku tvojih.

Dar Tu rămîi Acelaş, şi anii Tăi nu se vor sfîrşi.

Propast će, ti ćeš ostati, sve će ostarjeti kao odjeća. Mijenjaš ih poput haljine i nestaju:

Fiii robilor Tăi îşi vor locui ţara, şi sămînţa lor va rămînea înaintea Ta.

ti si uvijek isti - godinama tvojim nema kraja. [ (Psalms 102:29) Djeca će tvojih slugu živjeti u miru i potomstvo će njihovo trajati pred tobom. ]