Proverbs 5

Fiule, ia aminte la înţelepciunea mea, şi pleacă urechea la învăţătura mea,

Sine moj, čuj moju mudrost, prigni uho mojoj razboritosti

ca să fii cu chibzuinţă, şi buzele tale să aibă cunoştinţă.

da sačuvaš oprez, da ti usne zadrže znanje.

Căci buzele femeii străine strecoară miere, şi cerul gurii ei este mai lunecos decît untdelemnul;

Jer s usana žene preljubnice kaplje med i nepce joj je glađe od ulja,

dar la urmă este amară ca pelinul, ascuţită ca o sabie cu două tăişuri.

ali je ona naposljetku gorka kao pelin, oštra kao dvosjekli mač.

Picioarele ei pogoară la moarte, paşii ei dau în locuinţa morţilor.

Njene noge silaze k smrti, a koraci vode u Podzemlje.

Aşa că ea nu poate găsi calea vieţii, rătăceşte în căile ei, şi nu ştie unde merge.

Ona ne pazi na put života, ne mari što su joj staze kolebljive.

Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, şi nu vă abateţi dela cuvintele gurii mele:

Zato me sada poslušaj, sine, i ne odstupaj od riječi mojih usta.

depărtează-te de drumul care duce la ea, şi nu te apropia de uşa casei ei,

Neka je put tvoj daleko od nje i ne približuj se vratima njezine kuće,

ca nu cumva să-ţi dai altora vlaga ta, şi unui om fără milă anii tăi;

da drugima ne bi dao svoju slavu i okrutnima svoje godine;

ca nu cumva nişte străini să se sature de averea ta, şi tu să te trudeşti pentru casa altuia;

da se ne bi tuđinci nasitili tvoga dobra i da tvoja zaslužba ne ode u tuđu kuću;

ca nu cumva să gemi, la urmă, cînd carnea şi trupul ţi se vor istovi,

da ne ridaš na koncu kad ti nestane tijela i puti

şi să zici: ,,Cum am putut eu să urăsc certarea, şi cum a dispreţuit inima mea mustrarea?

i da ne kažeš: "Oh, kako sam mrzio pouku i kako mi je srce preziralo ukor!

Cum am putut să n'ascult glasul învăţătorilor mei, şi să nu iau aminte la ceice mă învăţau?

I ne slušah glasa svojih učitelja, niti priklonih uho onima što me poučavahu.

Cît pe ce să mă nenorocesc de tot în mijlocul poporului şi adunării!``

I umalo ne zapadoh u svako zlo, usred zbora i zajednice!"

Bea apă din fîntîna ta, şi din izvoarele puţului tău.

Pij vodu iz svoje nakapnice i onu što teče iz tvoga studenca.

Ce, vrei să ţi se verse izvoarele afară? Şi să-ţi curgă rîurile pe pieţele de obşte?

Moraju li se tvoji izvori razlijevati i tvoji potoci teći ulicama?

Lasă-le să fie numai pentru tine, şi nu pentru străinii de lîngă tine.

Nego neka oni budu samo tvoji, a ne i tuđinaca koji su uza te.

Izvorul tău să fie binecuvîntat, şi bucură-te de nevasta tinereţii tale.

Neka je blagoslovljen izvor tvoj i raduj se sa ženom svoje mladosti:

Cerboaică iubită, căprioară plăcută: fii îmbătat tot timpul de drăgălăşiile ei, fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei!

neka ti je kao mila košuta i ljupka gazela, neka te grudi njene opajaju u svako doba, njezina ljubav zatravljuje bez prestanka!

Şi pentruce, fiule, ai fi îndrăgostit de o străină, şi ai îmbrăţişa sînul unei necunoscute?

TÓa zašto bi se, sine moj, zanosio preljubnicom i grlio tuđinki njedra?

Căci căile omului sînt lămurite înaintea ochilor Domnului, şi El vede toate cărările lui.

Jer pred Jahvinim su očima čovjekovi putovi i on motri sve njegove staze.

Cel rău este prins în înseşi nelegiuirile lui, şi este apucat de legăturile păcatului lui.

Opakoga će uhvatiti njegova zloća i sapet će ga užad njegovih grijeha.

El va muri din lipsă de înfrînare, se va poticni din prea multa lui nebunie.

Umrijet će jer nema pouke, propast će zbog svoje goleme gluposti.