Lamentations 3

Eu sînt omul care a văzut suferinţa supt nuiaua urgiei Lui.

Ja sam čovjek što upozna bijedu pod šibom gnjeva njegova.

El m'a dus, m'a mînat în întunerec, şi nu în lumină.

Mene je odveo i natjerao da hodam u tmini i bez svjetlosti.

Numai împotriva mea îşi întinde şi îşi întoarce mîna, toată ziua.

I upravo mene bije i udara bez prestanka njegova ruka.

Mi -a prăpădit carnea şi pielea, şi mi -a zdrobit oasele.

Iscijedio je moje meso, kožu moju, polomio kosti moje.

A făcut zid împrejurul meu, şi m'a înconjurat cu otravă şi durere.

Načinio mi jaram, glavu obrubio tegobama.

Mă aşează în întunerec, ca pe cei morţi pentru totdeauna.

Pustio me da živim u tminama kao mrtvaci vječiti.

M'a înconjurat cu un zid, ca să nu ies; m'a pus în lanţuri grele.

Zazidao me, i ja ne mogu izaći, otežao je moje okove.

Să tot strig şi să tot cer ajutor, căci El tot nu-mi primeşte rugăciunea.

Kada sam vikao i zapomagao, molitvu je moju odbijao.

Mi -a astupat calea cu pietre cioplite, şi mi -a strîmbat cărările.

Zazidao mi ceste tesanim kamenom, zakrčio je putove moje.

Mă pîndeşte ca un urs şi ca un leu într'un loc ascuns.

Meni on bijaše medvjed koji vreba, lav u zasjedi.

Mi -a abătut căile, şi apoi s'a aruncat pe mine, şi m'a pustiit.

U bespuća me vodio, razdirao, ostavljao me da umirem.

Şi -a încordat arcul, şi m'a pus ţintă săgeţii Lui.

Napinjao je luk svoj i gađao me kao metu za svoje strelice.

În rărunchi mi -a înfipt săgeţile din tolba Lui.

U slabine mi sasuo strelice, sinove svoga tobolca.

Am ajuns de rîsul poporului meu, şi toată ziua sînt pus în cîntece de batjocură de ei.

Postao sam smiješan svome narodu, rugalica svakidašnja.

M'a săturat de amărăciune, m'a îmbătat cu pelin.

Gorčinom me hranio, pelinom me napajao.

Mi -a sfărîmat dinţii cu pietre, m'a acoperit cu cenuşă.

Puštao me da zube kršim kamen grizući, zakapao me u pepeo.

Mi-ai luat pacea, şi nu mai cunosc fericirea.

Duši je mojoj oduzet mir i više ne znam što je sreća!

Şi am zis: ,,S'a dus puterea mea de viaţă, şi nu mai am nici o nădejde în Domnul.``

Rekoh: Dotrajao je život moj i nada koja mi od Jahve dolazi.

,,Gîndeşte-Te la necazul şi suferinţa mea, la pelin şi la otravă!``

Spomeni se bijede moje i stradanja, pelina i otrova!

Cînd îşi aduce aminte sufletul meu de ele, este mîhnit în mine.

Bez prestanka na to misli i sahne duša u meni.

Iată ce mai gîndesc în inima mea, şi iată ce mă face să mai trag nădejde:

To nosim u srcu i gojim nadu u sebi.

Bunătăţile Domnului nu s'au sfîrşit, îndurările Lui nu sînt la capăt,

Dobrota Jahvina nije nestala, milosrđe njegovo nije presušilo.

ci se înoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atît de mare!

Oni se obnavljaju svako jutro: tvoja je vjernost velika!

,,Domnul este partea mea de moştenire,`` zice sufletul meu; de aceea nădăjduiesc în El.

"Jahve je dio moj", veli mi duša, "i zato se u nj pouzdajem."

Domnul este bun cu cine nădăjduieşte în El, cu sufletul care -L caută.

Dobar je Jahve onom koji se u nj pouzdaje, duši koja ga traži.

Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului.

Dobro je u miru čekati spasenje Jahvino!

Este bine pentru om să poarte un jug în tinereţa lui.

Dobro je čovjeku da nosi jaram za svoje mladosti.

Să stea singur şi să tacă, pentrucă Domnul i l -a pus pe grumaz;

Neka sjedi u samoći i šuti, jer mu On to nametnu;

să-şi umple gura cu ţărînă, şi să nu-şi peardă nădejdea;

neka usne priljubi uz prašinu, možda još ima nade!

să dea obrazul celui ce -l loveşte, şi să se sature de ocări.

Neka pruži obraz onome koji ga bije, neka se zasiti porugom.

Căci Domnul nu leapădă pentru totdeauna.

Jer Gospod ne odbacuje nikoga zauvijek:

Ci, cînd mîhneşte pe cineva, Se îndură iarăş de el, după îndurarea Lui cea mare:

jer ako i rastuži, on se smiluje po svojoj velikoj ljubavi.

căci El nu necăjeşte cu plăcere, nici nu mîhneşte bucuros pe copiii oamenilor.

Jer samo nerado on ponižava i rascvili sinove čovjeka.

Cînd se calcă în picioarele toţi prinşii de război ai unei ţări,

Kad se gaze nogama svi zemaljski sužnjevi,

cînd se calcă dreptatea omenească în faţa Celui Prea Înalt,

kad se izvrće pravica čovjeku pred licem Svevišnjeg,

cînd este nedreptăţit un om în pricina lui, nu vede Domnul?

kad se krivica nanosi čovjeku u parnici, zar Gospod ne vidi?

Cine a spus şi s'a întîmplat ceva fără porunca Domnului?

Tko je rekao nešto i zbilo se? Nije li Gospod to zapovjedio?

Nu iese din gura Celui Prea Înalt răul şi binele?

Ne dolazi li iz usta Svevišnjega i dobro i zlo?

De ce să se plîngă omul cît trăieşte? Ficare să se plîngă mai bine de păcatele lui!

Na što se tuže živi ljudi? Svatko na svoj grijeh.

Să luăm seama la umbletele noastre, să le cercetăm, şi să ne întoarcem la Domnul.

Ispitajmo, pretražimo pute svoje i vratimo se Jahvi.

Să ne înălţăm şi inimile cu mînile spre Dumnezeu din cer, zicînd:

Dignimo svoje srce i ruke svoje k Bogu koji je na nebesima.

,,Am păcătuit, am fost îndărătnici, şi nu ne-ai iertat!``

Da, mi smo se odmetali, bili nepokorni, a ti, ti nisi praštao!

În mînia Ta, Te-ai ascuns, şi ne-ai urmărit, ai ucis fără milă.

Obastrt gnjevom svojim, gonio si nas, ubijao i nisi štedio.

Te-ai învăluit într'un nor, ca să nu străbată la Tine rugăciunea noastră.

Oblakom si se obastro da molitva ne prodre do tebe.

Ne-ai făcut de batjocură şi de ocară printre popoare.

Načinio si od nas smeće i odmet među narodima.

Toţi vrăjmaşii noştri deschid gura împotriva noastră.

Razjapili usta na nas svi neprijatelji naši.

De groază şi de groapă am avut parte, de prăpăd şi pustiire.

Užas i jama bila nam sudbina, propast i zator!

Şivoaie de apă îmi curg din ochi din pricina prăpădului fiicei poporului meu.

Potoci suza teku iz očiju mojih zbog propasti Kćeri naroda mojega.

Mi se topeşte ochiul în lacrămi, necurmat şi fără răgaz,

Moje oči liju suze bez prestanka, jer prestanka nema

pînăce Domnul va privi din cer şi va vedea.

dok ne pogleda i ne vidi Jahve s nebesa.

Mă doare ochiul de plîns pentru toate fiicele cetăţii mele.

Moje mi oko bol zadaje zbog kćeri svih mojega grada.

Cei ce mă urăsc fără temei, m'au gonit ca pe o pasăre.

Uporno me k'o pticu progone svi što me mrze, a bez razloga.

Voiau să-mi nimicească viaţa într'o groapă, şi au aruncat cu pietre în mine.

U jamu baciše moj život i zatrpaše je kamenjem.

Mi-au năvălit apele peste cap şi ziceam: ,,Sînt perdut!``

Voda mi dođe preko glave, rekoh sam sebi: "Pogiboh!"

Dar am chemat Numele Tău, Doamne, din fundul gropii.

I tada zazvah ime tvoje, Jahve, iz najdublje jame.

Tu mi-ai auzit glasul: ,,Nu-Ţi astupa urechea la suspinurile şi strigătele mele.``

Ti oču moj glas: "Ne začepljuj uši svoje na vapaje moje."

În ziua cînd Te-am chemat, Te-ai apropiat, şi ai zis: ,,Nu te teme!``

Bliz meni bijaše u dan vapaja mog, govoraše: "Ne boj se!"

Doamne, Tu ai apărat pricina sufletului meu, mi-ai răscumpărat viaţa!

Ti si, Gospode, izborio pravdu za dušu moju, ti si život moj izbavio.

Doamne, ai văzut apăsarea mea: fă-mi dreptate.

Ti, Jahve, vidje kako me tlače, dosudi mi pravdu.

Ai văzut toate răzbunările lor, toate uneltirile lor împotriva mea.

Ti vidje svu osvetu njinu, sve podvale protiv mene.

Doamne, le-ai auzit ocările, toate uneltirile împotriva mea,

Čuo si, Jahve, podrugivanje njihovo, sve podvale protiv mene.

cuvîntările protivnicilor mei, şi planurile pe cari le urzeau în fiecare zi împotriva mea.

Usne protivnika mojih i misli njine protiv mene su cio dan.

Uită-Te cînd stau ei jos sau cînd se scoală. Eu sînt cîntecul lor de batjocură.

Kad sjede, kad ustaju, pogledaj samo: ja sam im pjesma-rugalica.

Răsplăteşte-le, Doamne, după faptele mînilor lor!

Vrati im, Jahve, milo za drago, po djelu ruku njihovih.

Împetreşte-le inima, şi aruncă blestemul Tău împotriva lor!

Učini da srca im otvrdnu, udari ih prokletstvom svojim.

Urmăreşte -i, în mînia Ta, şi şterge -i de supt ceruri, Doamne!``

Goni ih gnjevno i sve ih istrijebi pod nebesima svojim, Jahve!