Job 6

Iov a luat cuvîntul şi a zis:

A Job progovori i reče:

,,Oh! de ar fi cu putinţă să mi se cîntărească durerea, şi să mi se pună toate nenorocirile în cumpănă,

"O, kad bi se jad moj izmjeriti mog'o, a nevolje moje stavit' na tezulju!

ar fi mai grele decît nisipul mării: de aceea îmi merg cuvintele pînă la nebunie!

Teže one jesu od sveg pijeska morskog, i stoga mi riječi zastraniti znaju.

Căci săgeţile Celui Atotputernic m'au străpuns, sufletul meu le suge otrava, şi groază Domnului bagă fiori în mine!

Strijele Svesilnoga u mojem su mesu, ljuti otrov njihov ispija mi dušu, Božje se strahote oborile na me.

Sbiară măgarul sălbatec cînd are verdeaţă? Mugeşte boul cînd are de mîncare?

TÓa, kraj svježe trave njače li magarac, muče li goveče kraj punih jasala?

Poţi mînca ce -i fără gust şi fără sare? Are vreun gust albuşul unui ou?

Zar hranu bljutavu jedemo bez soli? Zar kakove slasti ima u bjelancu?

Orice lucru de care aş vrea să nu m'ating, acela -i hrana mea, fie cît de greţoasă ea!

Al' ono što mi se gadilo dotaći, to mi je sada sva hrana u bolesti.

O, de mi s'ar asculta dorinţa, şi de mi-ar împlini Dumnezeu nădejdea!

O, da bi se molba moja uslišala, da mi Bog ispuni ono čem se nadam!

De ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească, întindă-Şi mîna şi să mă prăpădească!

O, kada bi me Bog uništiti htio, kada bi mahnuo rukom da me satre!

Îmi va rămînea măcar această mîngîiere, această bucurie în durerile cu cari mă copleşeşte: că niciodată n'am călcat poruncile Celui Sfînt.

Za mene bi prava utjeha to bila, klicati bih mog'o u mukama teškim što se ne protivljah odluci Svetoga.

La ce să mai nădăjduiesc cînd nu mai pot? La ce să mai aştept, cînd sfîrşitul se ştie?

Zar snage imam da mogu čekati? Radi kakve svrhe da ja duže živim?

Tăria mea oare este o tărie de piatră? Trupul meu e de aramă?

Zar je snaga moja k'o snaga kamena, zar je tijelo moje od mjedi liveno?

Nu sînt eu lipsit de ajutor, şi n'a fugit mîntuirea de mine?

Na što se u sebi osloniti mogu? Zar mi svaka pomoć nije uskraćena?

Cel ce sufere are drept la mila prietenului, chiar dacă părăseşte frica de Cel Atot puternic.

Tko odbija milost bližnjemu svojemu, prezreo je strah od Boga Svesilnoga.

Fraţii mei s'au arătat înşelători ca un pîrîu, ca albia pîraielor cari trec.

Kao potok me iznevjeriše braća, kao bujice zimske svoje korito.

Un sloi le turbură cursul, zăpada se îngrămădeşte pe ele;

Od leda mutne vode im se nadimlju, 'bujaju od snijega što se topit' stao;

vine arşiţa vremii şi seacă, vine căldura soarelui, şi li se usucă albia.

al u doba sušno naskoro presahnu, od žege ishlape tada iz korita.

Cete de călători se abat din drumul lor, se cufundă în pustie, şi pier.

Karavane zbog njih skreću sa putova, u pustinju zađu i u njoj se gube.

Cetele celor din Tema se uită ţintă la ele, călătorii din Seba sînt plini de nădejde cînd le văd.

Karavane temske očima ih traže, putnici iz Šebe nadaju se njima.

Dar rămîn înşelaţi în nădejdea lor, rămîn uimiţi cînd ajung la ele.

A kad do njih dođu, nađu se u čudu, jer su se u nadi svojoj prevarili.

Aşa sînteţi şi voi acum pentru mine. Voi îmi vedeţi necazul, şi vă îngroziţi!

U ovom ste času i vi meni takvi: vidjeste strahotu pa se preplašiste.

V'am zis eu oare: ,Daţi-mi ceva, cheltuiţi din averile voastre pentru mine,

Rekoh li vam možda: 'Darujte mi štogod, poklonite nešto od svojega blaga;

scăpaţi-mă din mîna vrăjmaşului, răscumpăraţi-mă din mîna celor răi?`

iz šake dušmanske izbavite mene, oslobodite me silnikova jarma?'

Învăţaţi-mă, şi voi tăcea; faceţi-mă să înţeleg în ce am păcătuit.

Vi me poučite, pa ću ušutjeti, u čem je moj prijestup, pokažite meni.

O cît de înduplecătoare sînt cuvintele adevărului! Dar ce dovedesc mustrările voastre?

O, kako su snažne besjede iskrene! Al' kamo to vaši smjeraju prijekori?

Vreţi să mă mustraţi pentru tot ce am zis, şi să nu vedeţi decît vînt în cuvintele unui desnădăjduit?

Mislite li možda prekoriti riječi? TÓa u vjetar ide govor očajnikov!

Voi năpăstuiţi pe orfan, prigoniţi pe prietenul vostru.

Nad sirotom kocku zar biste bacali i sa prijateljem trgovali svojim?

Uitaţi-vă la mine, vă rog! Doar nu voi minţi în faţă!

U oči me sada dobro pogledajte, paz'te neću li vam slagati u lice.

Întoarceţi-vă, nu fiţi nedrepţi; întoarceţi-vă, şi mărturisiţi că sînt nevinovat!

Povucite riječ! Kakve li nepravde! Povucite riječ, neporočan ja sam!

Este vreo nelegiuire pe limba mea, şi nu deosebeşte gura mea ce este rău?

Zar pakosti ima na usnama mojim? Zar nesreću svaku okusio nisam?