Job 39

Ştii tu cînd îşi fac caprele sălbatice puii? Vezi tu pe cerboaice cînd fată?

Znaš li kako se legu divokoze? Vidje li kako se mlade košute?

Numeri tu lunile în cari sînt însărcinate, şi cunoşti tu vremea cînd nasc?

Izbroji li koliko nose mjeseci, znaš li u koje doba se omlade?

Ele se pleacă, fată puii, şi scapă iute de durerile lor.

Sagnuvši se, polegu lanad svoju i breme usred pustinje odlažu,

Puii lor prind vlagă şi cresc supt cerul slobod, pleacă, şi nu se mai întorc la ele.

a kad im porod ojača, poraste, ostave ga i ne vraćaju mu se.

Cine a lăsat slobod măgarul sălbatic, izbăvindu -l de orice legătură?

Tko dade divljem magarcu slobodu i tko to oglav skinu njemu s glave?

I-am dat ca locuinţă pustiul, şi pămîntul sărac ca locaş.

U zavičaj mu dadoh ja pustinju i polja slana da ondje živuje.

El rîde de zarva cetăţilor,

Buci gradova on se podruguje i ne sluša goničevih povika.

Străbate munţii ca să-şi găsească hrana, şi umblă după tot ce este verde.

Luta brdima, svojim pašnjacima, u potrazi za zeleni svakakvom.

Vrea bivolul sălbatic să fie în slujba ta? Şi stă el noaptea la ieslea ta?

Možeš li slugom učinit' bivola, zadržat' ga noć jednu za jaslama?

Îl poţi lega tu cu o funie, ca să tragă o brazdă? Merge el după tine, ca să grăpeze bulgării din văi?

Možeš li njega za brazdu prikovat' da ralo vuče po docima tvojim?

Te încrezi tu în el, pentrucă puterea lui este mare? Şi -i laşi tu grija lucrărilor tale?

Možeš li se osloniti na njega jer je njegova snaga prevelika i prepustit' mu težak svoj posao?

Te laşi tu pe el, pentru căratul rodurilor tale, ca să le strîngă în aria ta?

Misliš li tebi da će se vratiti i na gumno ti dotjerati žito?

Aripa struţului bate cu veselie, de-ai zice că este aripa şi penişul berzei.

Krilima svojim noj trepće radosno, iako krila oskudnih i perja.

Dar struţoaica îşi încredinţează pămîntului ouăle, şi le lasă să se încălzească în nisip.

On svoja jaja na zemlji ostavlja, povjerava ih pijesku da ih grije,

Ea uită că piciorul le poate strivi, că o fiară de cîmp le poate călca în picioare.

ne mareć' što ih zgazit' može noga ili nekakva divlja zvijer zgnječiti.

Este aspră cu puii săi de parcă nici n'ar fi ai ei. Că s'a trudit de geaba, nu -i pasă nici de cum!

S nojićima k'o s tuđima postupa; što mu je trud zaludu, on ne mari.

Căci Dumnezeu nu i -a dat înţelepciune, şi nu i -a făcut parte de pricepere.

Jer Bog je njega lišio pameti, nije mu dao nikakva razbora.

Cînd se scoală şi porneşte, rîde de cal şi de călăreţul lui.

Ali kada na let krila raširi, tada se ruga konju i konjaniku.

Tu dai putere calului, şi -i îmbraci gîtul cu o coamă ce fîlfăie?

Zar si ti konja obdario snagom zar si mu ti vrat grivom ukrasio?

Tu -l faci să sară ca lăcusta? Nchezatul lui puternic răspîndeşte groaza.

Zar ti činiš da skače k'o skakavac, da u strah svakog nagoni hrzanjem?

Scurmă pămîntul, şi, mîndru de puterea lui, se aruncă asupra celor înarmaţi;

Kopitom zemlju veselo raskapa, neustrašivo srlja na oružje.

îşi bate joc de frică, nu se teme, şi nu se dă înapoi dinaintea săbiei.

Strahu se ruga, ničeg se ne boji, ni pred mačem uzmaknuti neće.

Zîngăneşte tolba cu săgeţi pe el, suliţa şi lancea strălucesc,

Na sapima mu zvekeće tobolac, koplje sijeva i ubojna sulica.

fierbe de aprindere, mănîncă pămîntul, n'are astîmpăr cînd răsună trîmbiţa.

Bijesan i nestrpljiv guta prostore; kad rog zasvira, tko će ga zadržat':

La sunetul trîmbiţei parcă zice: ,Înainte!` De departe miroase bătălia, glasul ca de tunet ai căpeteniilor şi strigătele de luptă.

na svaki zvuk roga on zarže: Ha! Izdaleka on ljuti boj već njuši, viku bojnu i poklič vojskovođa.

Oare prin priceperea ta îşi ia uliul sborul, şi îşi întinde aripile spre miazăzi?

Zar po promislu tvojem lijeće soko i prema jugu krila svoja širi?

Oare din porunca ta se înalţă vulturul, şi îşi aşează cuibul pe înălţimi?

Zar se na nalog tvoj diže orao i vrh timora gnijezdo sebi vije?

El locuieşte în stînci, acolo îşi are locuinţa, pe vîrful zimţat al stîncilor şi pe vîrful munţilor.

Na litici on stanuje i noćÄi, na grebenima vrleti visokih.

De acolo descopere el prada, şi îşi cufundă privirile în depărtare după ea.

Odatle na plijen netremice vreba, oči njegove vide nadaleko.

Puii lui îi beau sîngele; şi acolo unde sînt hoituri, acolo -i şi vulturul.

Krvlju se hrane njegovi orlići; gdje je ubijenih, tamo je i on."