Job 29

Iov a luat din nou cuvîntul în pilde, şi a zis:

Job nastavi svoju besjedu i reče:

,,Oh! cum nu pot să fiu ca în lunile trecute, ca în zilele cînd mă păzea Dumnezeu,

"O, da mi je prošle proživjet' mjesece, dane one kad je Bog nada mnom bdio,

cînd candela Lui strălucea deasupra capului meu, şi Lumina lui mă călăuzea în întunerec!

kad mi je nad glavom njegov sjao žižak a kroz mrak me svjetlo njegovo vodilo,

Cum nu sînt ca în zilele puterii mele, cînd Dumnezeu veghea ca un prieten peste cortul meu,

kao u dane mojih zrelih jeseni kad s mojim stanom Bog prijateljevaše,

cînd Cel Atotputernic încă era cu mine, şi cînd copiii mei stăteau în jurul meu;

kada uz mene još bijaše Svesilni i moji me okruživahu dječaci,

cînd mi se scăldau paşii în smîntînă, şi stînca vărsa lîngă mine pîraie de untdelemn!

kada mi se noge u mlijeku kupahu, a potokom ulja ključaše mi kamen!

Dacă ieşeam să mă duc la poarta cetăţii, şi dacă îmi pregăteam un scaun în piaţă,

Kada sam na vrata gradska izlazio i svoju stolicu postavljao na trg,

tinerii se trăgeau înapoi la apropierea mea, bătrînii se sculau şi stăteau în picioare.

vidjevši me, sklanjali bi se mladići, starci bi ustavši stojeći ostali.

Mai marii îşi opriau cuvîntările, şi îşi puneau mîna la gură.

Razgovor bi prekidali uglednici i usta bi svoja rukom zatvarali.

Glasul căpeteniilor tăcea, şi li se lipea limba de cerul gurii.

Glavarima glas bi sasvim utihnuo, za nepce bi im se zalijepio jezik.

Urechea care mă auzea, mă numea fericit, ochiul care mă vedea mă lăuda.

Tko god me slušao, blaženim me zvao, hvalilo me oko kad bi me vidjelo.

Căci scăpam pe săracul care cerea ajutor, şi pe orfanul lipsit de sprijin.

Jer, izbavljah bijednog kada je kukao i sirotu ostavljenu bez pomoći.

Binecuvîntarea nenorocitului venea peste mine, umpleam de bucurie inima văduvei.

Na meni bješe blagoslov izgubljenih, srcu udovice ja veselje vraćah.

Mă îmbrăcam cu dreptatea şi -i slujeam de îmbrăcăminte, neprihănirea îmi era manta şi turban.

Pravdom se ja kao haljinom odjenuh, nepristranost bje mi plaštem i povezom.

Orbului îi eram ochi, şi şchiopului picior.

Bjeh oči slijepcu i bjeh noge bogalju,

Celor nenorociţi le eram tată, şi cercetam pricina celui necunoscut.

otac ubogima, zastupnik strancima.

Rupeam falca celui nedrept, şi -i smulgeam prada din dinţi.

Kršio sam zube čovjeku opaku, plijen sam čupao iz njegovih čeljusti.

Atunci ziceam: ,În cuibul meu voi muri, zilele mele vor fi multe ca nisipul.

Govorah: 'U svom ću izdahnuti gnijezdu, k'o palma, bezbrojne proživjevši dane.'

Apa va pătrunde în rădăcinile mele, roua va sta toată noaptea peste ramurile mele.

Korijenje se moje sve do vode pruža, na granama mojim odmara se rosa.

Slava mea va înverzi neîncetat, şi arcul îmi va întineri în mînă.`

Pomlađivat će se svagda slava moja i luk će mi se obnavljati u ruci.'

Oamenii mă ascultau şi aşteptau, tăceau înaintea sfaturilor mele.

Slušali su željno što ću im kazati i šutjeli da od mene savjet čuju.

După cuvîntările mele, niciunul nu răspundea, şi cuvîntul meu era pentru toţi o rouă binefăcătoare.

Na riječi mi ne bi ništa dometali i besjede su mi daždile po njima.

Mă aşteptau ca pe ploaie, căscau gura ca după ploaia de primăvară.

Za mnom žudjeli su oni k'o za kišom, otvarali usta k'o za pljuskom ljetnim.

Cînd li se muia inima, le zîmbeam. şi nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea.

Osmijeh moj bijaše njima ohrabrenje; pazili su na vedrinu moga lica.

Îmi plăcea să mă duc la ei, şi mă aşezam în fruntea lor; eram ca un împărat în mijlocul unei oştiri, ca un mîngîietor lîngă nişte întristaţi.

Njima ja sam izabirao putove, kao poglavar ja sam ih predvodio, kao kralj među svojim kad je četama kao onaj koji tješi ojađene.