Job 24

Pentruce nu păzeşte Cel Atotputernic vremurile de judecată, şi dece nu văd ceice -L cunosc zilele Lui de pedeapsă?

Zašto Svesilni ne promatra vremena, a dane njegove ne vide mu vjernici?

Sînt unii cari mută hotarele, fură turmele, şi le pasc;

Bezbožnici pomiču granice, otimaju stado i pasu ga.

iau măgarul orfanului, iau zălog vaca văduvei;

Sirotama odvode magarca, udovi u zalog vola dižu.

îmbrîncesc din drum pe cei lipsiţi, silesc pe toţi nenorociţii din ţară să se ascundă.

Siromahe tjeraju sa puta; skrivaju se ubogari zemlje.

Şi aceştia, ca măgarii sălbatici din pustie, ies dimineaţa la lucru să caute hrană, şi în pustie trebuie să caute pînea pentru copiii lor.

K'o magarci divlji u pustinji zarana idu da plijen ugrabe: pustinja im hrani mališane.

Taie nutreţul care a mai rămas pe cîmp, culeg ciorchinele rămase pe urma culegătorilor în via celui nelegiuit.

Po tuđem polju oni pabirče, paljetkuju vinograd opakog.

Îi apucă noaptea în umezeală, fără îmbrăcăminte, fără învelitoare împotriva frigului.

Goli noće, nemaju haljine, ni pokrivača protiv studeni.

Îi pătrunde ploaia munţilor, şi, neavînd alt adăpost, se ghemuiesc lîngă stînci.

Oni kisnu na planinskom pljusku; bez skloništa uz hrid se zbijaju.

Aceia smulg pe orfan dela ţîţă, iau zălog tot ce are săracul.

Otkidaju od sise sirotu, ubogom u zalog dijete grabe.

Şi săracii umblă goi de tot, fără îmbrăcăminte, strîng snopii şi -s flămînzi;

Goli hode, nemaju haljina; izgladnjeli, tuđe snoplje nose.

în grădinile nelegiuitului ei fac untdelemn, calcă teascul, şi le este sete;

Oni mlina za ulje nemaju; ožednjeli, gaze u kacama.

în cetăţi se aud vaietele celor ce mor, sufletul celor răniţi strigă... Şi Dumnezeu nu ia seama la aceste mişelii!

Samrtnici hropću iz gradova, ranjenici u pomoć zazivlju. Al' na sve to Bog se oglušuje.

Alţii sînt vrăjmaşi ai luminii, nu cunosc căile ei, nu umblă pe cărările ei.

Ima onih koji mrze svjetlost: ne priznaju njezinih putova niti se staza drže njezinih.

Ucigaşul se scoală în revărsatul zorilor, ucide pe cel sărac şi lipsit, şi noaptea fură.

Za mraka se diže ubojica, kolje ubogog i siromaha. U gluhoj se noći lopov skiće [16a] i u tmini provaljuje kuće.

Ochiul preacurvarului pîndeşte amurgul: ,Nimeni nu mă va vedea,` zice el, şi îşi pune o măhramă pe faţă.

Sumrak žudi oko preljubnika: 'Nitko me vidjet neće', kaže on i zastire velom svoje lice.

Noaptea sparg casele, ziua stau închişi; se tem de lumină.

[16b]Za vidjela oni se skrivaju, oni neće da za svjetlost znaju.

Pentru ei, dimineaţa este umbra morţii, şi cînd o văd, simt toate spaimele morţii.

Zora im je kao sjena smrtna: kad zarudi, silan strah ih hvata.

Dar nelegiuitul alunecă uşor pe faţa apelor, pe pămînt n'are decît o parte blestemată, şi niciodată n'apucă pe drumul celor vii!

Prije nego svane, on već hitro bježi kloneći se puta preko vinograda. Njegova su dobra prokleta u zemlji.

Cum sorb seceta şi căldura apele zăpezii, aşa înghite locuinţa morţilor pe cei ce păcătuiesc.

K'o što vrućina i žega snijeg upija, tako i Podzemlje proždire grešnike.

Pîntecele mamei îl uită, viermii se ospătează cu el, nimeni nu-şi mai aduce aminte de el! Nelegiuitul este sfărîmat ca un copac,

Zaboravilo ga krilo što ga rodi, ime se njegovo više ne spominje: poput stabla zgromljena je opačina.

el, care pradă pe femeia stearpă şi fără copii, el care nu face nici un bine văduvei!...

Ženu nerotkinju on je zlostavljao, udovici nije učinio dobra.

Şi totuş, Dumnezeu prin puterea Lui lungeşte zilele celor sîlnici, şi iată -i în picioare cînd nu mai trăgeau nădejde de viaţă;

Al' Onaj što snažno hvata nasilnike, ustaje, a njima sva se nada gasi.

El le dă linişte şi încredere, are privirile îndreptate spre căile lor.

Dade mu sigurnost, i on se pouzda; okom je njegove nadzirao staze.

S'au ridicat; şi într'o clipă nu mai sînt, cad, mor ca toţi oamenii, sînt tăiaţi ca spicele coapte.

Dignu se za kratko, a onda nestanu, ruše se i kao svi drugi istrunu, posječeni kao glave klasovima."

Nu este aşa? Cine mă va dovedi de minciună, cine-mi va nimici cuvintele mele?``

Nije li tako? Tko će me u laž utjerat'? Tko moje riječi poništiti može?"