Job 21

Iov a luat cuvîntul şi a zis:

Job progovori i reče:

,,Ascultaţi, ascultaţi cuvintele mele, daţi-mi măcar această mîngîiere.

"Slušajte, slušajte dobro što ću reći, utjehu mi takvu barem udijelite.

Lăsaţi-mă să vorbesc, vă rog; şi, după ce voi vorbi, veţi putea să vă bateţi joc.

Otrpite da riječ jednu ja izrečem, kad završim, tad se rugajte slobodno.

Oare împotriva unui om se îndreaptă plîngerea mea? Şi pentruce n'aş fi nerăbdător?

Zar protiv čovjeka dižem ja optužbu? Kako da strpljenje onda ne izgubim?

Priviţi-mă, miraţi-vă, şi puneţi mîna la gură.

Pogledajte na me: užas će vas spopast', rukom ćete svoja zakloniti usta;

Cînd mă gîndesc, mă înspăimînt, şi un tremur îmi apucă tot trupul:

pomislim li na to, prestravim se i sam i čitavim svojim tad protrnem tijelom.

Pentruce trăiesc cei răi? Pentruce îi vezi îmbătrînind şi sporind în putere?

Zašto na životu ostaju zlikovci i, što su stariji, moćniji bivaju?

Sămînţa lor se întăreşte cu ei şi în faţa lor, odraslele lor propăşesc supt ochii lor.

Potomstvo njihovo s njima napreduje a izdanci im se množe pred očima.

În casele lor domneşte pacea, fără umbră de frică; nuiaua lui Dumnezeu nu vine să -i lovească.

Strah nikakav kuće njihove ne mori i šiba ih Božja ostavlja na miru.

Taurii lor sînt plini de vlagă şi prăsitori, juncanele lor zămislesc şi nu leapădă.

Njihovi bikovi plode pouzdano, krave im se tele i ne jalove se.

Îşi lasă copiii să se împrăştie ca nişte oi, şi copiii se sbeguiesc în jurul lor.

K'o jagnjad djeca im slobodno skakuću, veselo igraju njihovi sinovi.

Cîntă cu sunet de tobă şi de arfă, se desfătează cu sunete de caval.

Oni pjevaju uz harfe i bubnjeve i vesele se uz zvukove svirale.

Îşi petrec zilele în fericire, şi se pogoară într'o clipă în locuinţa morţilor.

Dane svoje završavaju u sreći, u Podzemlje oni silaze spokojno.

Şi totuş ziceau lui Dumnezeu: ,Pleacă dela noi. Nu voim să cunoaştem căile Tale.

A govorili su Bogu: 'Ostavi nas, ne želimo znati za tvoje putove!

Ce este Cel Atot puternic, ca să -I slujim? Ce vom cîştiga dacă -I vom înălţa rugăciuni?

TÓa tko je Svesilni da njemu služimo i kakva nam korist da ga zazivamo?'

Ce! nu sînt ei în stăpînirea fericirii? -Departe de mine sfatul celor răi! -

Zar svoju sreću u ruci ne imahu, makar do Njega ne drže ništa oni?

dar de multe ori se întîmplă să li se stingă candela, să vină sărăcia peste ei, să le dea şi lor Dumnezeu partea lor de dureri în mînia Lui,

Zar se luč opakog kada ugasila? Zar se na njega oborila nesreća? Zar mu u gnjevu svom On skroji sudbinu?

să fie ca paiul luat de vînt, ca pleava luată de vîrtej?

Zar je kao slama na vjetru postao, kao pljeva koju vihor svud raznosi?

Veţi zice că pentru fiii Săi păstrează Dumnezeu pedeapsa. Dar pe el, pe nelegiuit, ar trebui să -l pedepsească Dumnezeu, ca să simtă;

Hoće l' ga kaznit' Bog u njegovoj djeci? Ne, njega nek' kazni da sam to osjeti!

el ar trebui să-şi vadă nimicirea, el ar trebui să bea mînia Celui Atotputernic.

Vlastitim očima nek' rasap svoj vidi, neka se napije srdžbe Svesilnoga!

Căci, ce -i pasă lui ce va fi de casa lui după el, cînd numărul lunilor i s'a împlinit?

TÓa što poslije smrti on za dom svoj mari kad će se presjeć' niz njegovih mjeseci?

Oare pe Dumnezeu Îl vom învăţa minte, pe El, care cîrmuieşte duhurile cereşti?

Ali tko će Boga učiti mudrosti, njega koji sudi najvišim bićima?

Unul moare în mijlocul propăşirii, păcii şi fericirii,

Jedan umire u punom blagostanju, bez briga ikakvih, u potpunom miru,

cu coapsele încărcate de grăsime, şi măduva oaselor plină de suc.

bokova od pretiline otežalih i kostiju sočne moždine prepunih.

Altul moare, cu amărăciunea în suflet, fără să se fi bucurat de vreo fericire,

A drugi umire s gorčinom u duši, nikad nikakve ne okusivši sreće.

şi amîndoi adorm în ţărînă, amîndoi sînt mîncaţi de viermi.

Obojica leže zajedno u prahu, crvi ih jednako prekrivaju oba.

Ştiu eu bine cari sînt gîndurile voastre, ce judecăţi nedrepte rostiţi asupra mea.

O, znam dobro kakve vaše su namjere, kakve zlosti protiv mene vi snujete.

Voi ziceţi: ,Unde este casa apăsătorului? Unde este cortul în care locuiau nelegiuiţii?`

Jer pitate: 'Gdje je kuća plemićeva, šator u kojem stanovahu opaki?'

Dar ce! n'aţi întrebat pe călători, şi nu ştiţi ce istorisesc ei?

Niste li na cesti putnike pitali, zar njihovo svjedočanstvo ne primate:

Cum în ziua nenorocirii, cel rău este cruţat, şi în ziua mîniei, el scapă.

'Opaki je u dan nesreće pošteđen i u dan Božje jarosti veseo je.'

Cine îl mustră în faţă pentru purtarea lui? Cine îi răsplăteşte tot ce a făcut?

Al' na postupcima tko će mu predbacit' i tko će mu vratit' što je počinio?

Este dus la groapă, şi i se pune o strajă la mormînt.

A kad ga na kraju na groblje odnesu, na grobni mu humak postavljaju stražu.

Bulgării din vale îi sînt mai uşori, căci toţi oamenii merg după el, şi o mulţime îi merge înainte.

Lake su mu grude zemlje u dolini dok za njime ide čitavo pučanstvo.

Pentruce dar îmi daţi mîngîieri deşerte? Ce mai rămîne din răspunsurile voastre decît viclenie?``

O, kako su vaše utjehe isprazne! Kakva su prijevara vaši odgovori!"