Job 11

Ţofar din Naama a luat cuvîntul şi a zis:

Sofar iz Naama progovori tad i reče:

,,Să rămînă această năvală de cuvinte fără răspuns, şi să creadă limbutul că are dreptate?

"Zar na riječi mnoge da se ne odvrati? Zar će se brbljavac još i opravdati?

Vor face vorbele tale deşerte pe oameni să tacă? Şi-ţi vei bate joc de alţii, fără să te facă cineva de ruşine?

Zar će tvoje trice ušutkati ljude, zar će ruganje ostat' neizrugano?

Tu zici: ,Felul meu de a vedea este drept, şi sînt curat în ochii Tăi.` -

Rekao si: 'Nauk moj je neporočan, u očima tvojim čist sam i bez ljage.'

A! de ar vrea Dumnezeu să vorbească, de Şi-ar deschide buzele să-ţi răspundă,

Ali kada bi Bog htio progovorit' i otvorit usta da ti odgovori

şi de ţi-ar descoperi tainele înţelepciunii Lui, ale înţelepciunii Lui nemărginite, ai vedea atunci că nu-ţi răsplăteşte totuş după fărădelegea ta.

kada bi ti tajne mudrosti otkrio koje um nijedan ne može doumit', znao bi da ti za grijehe račun ište.

Poţi spune tu că poţi pătrunde adîncimile lui Dumnezeu, că poţi ajunge la cunoştinţa desăvîrşită a Celui Atot puternic?

Možeš li dubine Božje proniknuti, dokučiti savršenstvo Svesilnoga?

Cît cerurile -i de înaltă: ce poţi face? Mai adîncă decît Locuinţa morţilor: ce poţi şti?

Od neba je više: što još da učiniš? Od Šeola dublje: što još da mudruješ?

Întinderea ei este mai lungă decît pămîntul, şi mai lată decît marea.

Duže je od zemlje - šire je od mora!

Dacă apucă, dacă închide şi cheamă El la judecată, cine -L poate opri?

Ako se povuče, ako te pograbi, ako na sud preda, tko će mu braniti?

Căci El cunoaşte pe făcătorii de rele, vede uşor pe vinovaţi.

Jer on u čovjeku prozire prijevaru, vidi opačinu ako i ne gleda.

Omul dimpotrivă, are minte de nebun, şi s'a născut ca mînzul unui măgar sălbatic!

Čovjek se bezuman obraća k pameti i divlji magarac uzdi se pokori.

Tu, îndreaptă-ţi inima spre Dumnezeu, întinde-ţi mînile spre El.

Ako li srce svoje ti uspraviš i ruke svoje pružiš prema njemu,

Depărtează-te de fărădelege, şi nu lăsa nedreptatea să locuiască în cortul tău.

ako li zloću iz ruku odbaciš i u šatoru svom ne daš zlu stana,

Şi atunci, îţi vei ridica fruntea fără teamă, vei fi tare şi fără frică;

čisto ćeš čelo moći tad podići, čvrst ćeš biti i bojati se nećeš.

îţi vei uita suferinţele, şi-ţi vei aduce aminte de ele ca de nişte ape cari s'au scurs.

Svojih se kušnja nećeš sjećat' više kao ni vode koja je protekla.

Zilele tale vor străluci mai tare decît soarele la amiază, întunerecul tău va fi ca lumina dimineţii.

Jasnije će tvoj život sjat' no podne, tmina će se obratit' u svanuće.

Vei fi plin de încredere, şi nădejdea nu-ţi va fi zădarnică. Te vei uita în jurul tău, şi vei vedea că te poţi odihni liniştit.

U uzdanju svom živjet ćeš sigurno i zaštićen počivat ćeš u miru.

Te vei culca şi nimeni nu te va turbura, şi mulţi vor umbla după bunăvoinţa ta.

Kad legneš, nitko te buniti neće; mnogi će tvoju tražiti naklonost.

Dar ochii celor răi se vor topi; ei n'au loc de scăpare: moartea, iată nădejdea lor!``

A zlikovcima ugasnut će oči, neće im više biti utočišta: izdahnut', bit će jedina im nada."