Job 14

Omul născut din femeie, are viaţa scurtă, dar plină de necazuri.

人为妇人所生，日子短少，多有患难；

Se naşte şi e tăiat ca o floare; fuge şi piere ca o umbră.

出来如花，又被割下，飞去如影，不能存留。

Şi asupra lui ai Tu ochiul deschis! Şi pe mine mă tragi la judecată cu Tine!

这样的人你岂睁眼看他吗？又叫我来受审吗？

Cum ar putea să iasă dintr'o fiinţă necurată un om curat? Nu poate să iasă niciunul.

谁能使洁净之物出于污秽之中呢？无论谁也不能！

Dacă zilele lui sînt hotărîte, dacă i-ai numărat lunile, dacă i-ai însemnat hotarul pe care nu -l va putea trece,

人的日子既然限定，他的月数在你那里，你也派定他的界限，使他不能越过，

întoarce-Ţi măcar privirile dela el, şi dă -i răgaz, să aibă măcar bucuria pe care o are simbriaşul la sfîrşitul zilei.

便求你转眼不看他，使他得歇息，直等他像雇工人完毕他的日子。

Un copac, şi tot are nădejde: căci cînd este tăiat, odrăsleşte din nou, şi iar dă lăstari.

树若被砍下，还可指望发芽，嫩枝生长不息；

Cînd i -a îmbătrînit rădăcina în pămînt, cînd îi piere trunchiul în ţărînă,

其根虽然衰老在地里，干也死在土中，

înverzeşte iarăş de mirosul apei, şi dă ramuri de parcă ar fi sădit din nou.

及至得了水气，还要发芽，又长枝条，像新栽的树一样。

Dar omul cînd moare, rămîne întins; omul, cînd îşi dă sufletul, unde mai este?

但人死亡而消灭；他气绝，竟在何处呢？

Cum pier apele din lacuri, şi cum seacă şi se usucă rîurile,

海中的水绝尽，江河消散干涸。

aşa se culcă şi omul şi nu se mai scoală; cît vor fi cerurile, nu se mai deşteaptă, şi nu se mai scoală din somnul lui.

人也是如此，躺下不再起来，等到天没有了，仍不得复醒，也不得从睡中唤醒。

Ah! de m'ai ascunde în locuinţa morţilor, de m'ai acoperi pînă-Ţi va trece mînia, şi de mi-ai rîndui o vreme cînd Îţi vei aduce iarăş aminte de mine!

惟愿你把我藏在阴间，存于隐密处，等你的忿怒过去；愿你为我定了日期，记念我。

Dacă omul odată mort ar putea să mai învieze, aş mai trage nădejde în tot timpul suferinţelor mele, pînă mi se va schimba starea în care mă găsesc.

人若死了岂能再活呢？我只要在我一切争战的日子，等我被释放（或译：改变）的时候来到。

Atunci m'ai chema, şi Ţi-aş răspunde, şi Ţi-ar fi dor de făptura mînilor Tale.

你呼叫，我便回答；你手所做的，你必羨慕。

Dar astăzi îmi numeri paşii, ai ochiul asupra păcatelor mele;

但如今你数点我的脚步，岂不窥察我的罪过吗？

călcările mele de lege sînt pecetluite într'un mănunchi, şi născoceşti fărădelegi în sarcina mea.

我的过犯被你封在囊中，也缝严了我的罪孽。

Cum se prăbuşeşte muntele şi piere, cum piere stînca din locul ei,

山崩变为无有；磐石挪开原处。

cum este mîncată piatra de ape, şi cum este luat pămîntul de rîu: aşa nimiceşti Tu nădejdea omului.

水流消磨石头，所流溢的洗去地上的尘土；你也照样灭绝人的指望。

Îl urmăreşti într'una, şi se duce; Îi schimonoseşti faţa, şi apoi îi dai drumul.

你攻击人常常得胜，使他去世；你改变他的容貌，叫他往而不回。

De ajung fiii lui la cinste, el nu ştie nimic; de sînt înjosiţi, habar n'are.

他儿子得尊荣，他也不知道，降为卑，他也不觉得。

Numai pentru el simte durere în trupul lui, numai pentru el simte întristare în sufletul lui.``

但知身上疼痛，心中悲哀。