Song of Solomon 2

Eu sînt un trandafir din Saron, un crin din văi. -

Аз съм саронският нарцис и кремът на долините.

Ca un crin în mijlocul spinilor, aşa este iubita mea între fete. -

Като крем сред тръните, така е любимата ми сред дъщерите.

Ca un măr între copacii pădurii, aşa este prea iubitul meu între tineri. Cu aşa drag stau la umbra lui, şi rodul lui este dulce pentru cerul gurii mele.

Като ябълково дърво сред горските дървета, така е любимият ми сред синовете. Насладих се на сянката му и седнах, и плодът му бе сладък в устата ми.

El m'a dus în casa de ospăţ, şi dragostea era steagul fluturat peste mine.

Доведе ме в дома на виното и знамето му над мен е любов.

Întăriţi-mă cu turte de struguri, învioraţi-mă cu mere, căci sînt bolnavă de dragostea lui.

Подкрепете ме със сушено грозде, освежете ме с ябълки, защото съм болна от любов.

Să-şi pună mîna stîngă supt capul meu, şi să mă îmbrăţişeze cu dreapta lui! -

Левицата му е под главата ми и десницата му ме прегръща.

Vă jur, fiice ale Ierusalimului, pe căprioarele şi cerboaicele de pe cîmp: nu stîrniţi, nu treziţi dragostea, pînă nu vine ea! -

Заклевам ви, ерусалимски дъщери, в сърните или в полските кошути, да не възбудите, да не събудите любовта, докато сама не пожелае.

Aud glasul prea iubitului meu! Iată -l că vine, sărind peste munţi, săltînd pe dealuri.

Слушайте! Любимият ми! Ето, идва, играейки по планините и скачайки по хълмовете.

Prea iubitul meu seamănă cu o căprioară, sau cu puiul de cerboaică. Iată -l că este după zidul nostru, se uită pe fereastră, priveşte printre zăbrele.

Любимият ми е като сърна или млад елен. Ето, той стои зад стената ни, гледа в прозорците, наднича през решетката.

Prea iubitul meu vorbeşte şi-mi zice: Scoală-te, iubito, şi vino, frumoaso!

Любимият ми отговори и ми каза: Стани, любима моя, прекрасна моя, и ела!

Căci iată că a trecut iarna; a încetat ploaia, şi s'a dus.

Защото, ето, зимата премина, дъждът отмина и си отиде.

Se arată florile pe cîmp, a venit vremea cîntării, şi se aude glasul turturicii în cîmpiile noastre.

Цветята се появиха на земята, времето за пеене дойде и гласът на гургулицата се чува в земята ни.

Se pîrguiesc roadele în smochin, şi viile înflorite îşi răspîndesc mirosul. Scoală-te, iubito, şi vino, frumoaso.

На смокинята покарват зелените смокини и разцъфтелите лозя издават благоуханието си. Стани, любима моя, прекрасна моя, и ела!

Porumbiţă din crăpăturile stîncii, ascunsă în scobiturile prăpăstiilor, arată-mi faţa ta, şi fă-mă să-ţi aud glasul! Căci glasul tău este dulce, şi faţa ta plăcută.

Гълъбице моя, в пукнатините на скалата, в скришните места на канарата, нека видя лицето ти, нека чуя гласа ти, защото гласът ти е сладък и лицето ти — прекрасно.

Prindeţi-ne vulpile, vulpile cele mici, cari strică viile; căci viile noastre sînt în floare.

Уловете ни лисиците, малките лисици, които съсипват лозята, защото лозята ни цъфтят.

Prea iubitul meu este al meu, şi eu sînt a lui; el îşi paşte turma între crini.

Любимият ми е мой, и аз съм негова; той пасе стадо между кремовете.

Pînă la răcoarea zilei, şi pînă la lungirea umbrelor, întoarce-te!... Iubitule, sai ca o căprioară sau ca puiul de cerb, peste munţii ce ne despart.

Докато отмине денят и побягнат сенките, обърни се, любими мой, и бъди като сърна или млад елен по разцепените планини.