Psalms 104

Binecuvîntează, suflete, pe Domnul! Doamne, Dumnezeule, Tu eşti nemărginit de mare! Tu eşti îmbrăcat cu strălucire şi măreţie!

(По слав. 103) Благославяй ГОСПОДА, душо моя! ГОСПОДИ, Боже мой, Ти си много велик, облечен си с величие и блясък.

Te înveleşti cu lumina ca şi cu o manta; întinzi cerurile ca un cort.

Ти си, който се покрива със светлина като с наметало и простира небесата като завеса,

Cu apele Îţi întocmeşti vîrful locuinţei Tale; din nori Îţi faci carul, şi umbli pe aripile vîntului.

който гради превъзвишените Си заселища във водите, който прави облаците Своя колесница, който се носи на крилете на вятъра,

Din vînturi Îţi faci soli, şi din flăcări de foc, slujitori.

който прави ангелите Си ветрове и служителите Си — пламтящ огън.

Tu ai aşezat pămîntul pe temeliile lui, şi niciodată nu se va clătina.

Той е основал земята на основите й, тя няма да се поклати до века.

Tu îl acoperisei cu adîncul cum l-ai acoperi cu o haină; apele stăteau pe munţi,

Покрил си я с бездната като с дреха, водите застанаха над планините.

dar, la ameninţarea Ta, au fugit, la glasul tunetului Tău au luat -o la fugă,

При Твоето смъмряне те побягнаха, при гласа на гърма Ти се спуснаха в бяг.

suindu-se pe munţi şi pogorîndu-se în văi, pînă la locul, pe care li -l hotărîsei Tu.

Планините се издигнаха, долините се снишиха на мястото, което си определил за тях.

Le-ai pus o margine, pe care nu trebuie s'o treacă, pentruca să nu se mai întoarcă să acopere pămîntul.

Поставил си граница, така че да не могат да преминат, и те няма да се върнат и да покрият земята.

Tu faci să ţîşnească izvoarele în văi, şi ele curg printre munţi.

Ти си, който изпраща извори в долините и те текат между планините.

Tu adăpi la ele toate fiarele cîmpului; în ele îşi potolesc setea măgarii sălbatici.

Поят всички животни на полето и дивите магарета утоляват жаждата си.

Păsările cerului locuiesc pe marginile lor, şi fac să le răsune glasul printre ramuri.

При тях обитават небесните птици и пеят между клоните.

Din locaşul Tău cel înalt Tu uzi munţii; şi se satură pămîntul de rodul lucrărilor Tale.

Ти си, който напоява планините от превъзвишените Си заселища и земята се насища с плода на делата Ти.

Tu faci să crească iarba pentru vite, şi verdeţuri pentru nevoile omului, ca pămîntul să dea hrană:

Ти си, който кара тревата да расте за добитъка и полската трева — за служба на човека, за да изважда храна от земята,

vin, care înveseleşte inima omului, untdelemn, care -i înfrumuseţează faţa, şi pîne, care -i întăreşte inima.

и вино, което весели сърцето на човека, така че да прави да блести лицето му като от масло, и хляб, който подкрепя сърцето на човека.

Se udă copacii Domnului, cedrii din Liban, pe cari i -a sădit El.

Дърветата на ГОСПОДА се наситиха, ливанските кедри, които Той е насадил,

În ei îşi fac păsările cuiburi; iar cocostîrcul îşi are locuinţa în chiparoşi;

където птиците свиват гнездата си и щъркелът, чийто дом са елхите.

munţii cei înalţi sînt pentru ţapii sălbatici, iar stîncile sînt adăpost pentru iepuri.

Високите планини са за дивите кози, канарите са убежище за скокливите мишки.

El a făcut luna ca să arate vremile; soarele ştie cînd trebuie să apună.

Той е направил луната за определяне на времената и слънцето знае залеза си.

Tu aduci întunerecul, şi se face noapte: atunci toate fiarele pădurilor se pun în mişcare;

Ти спускаш тъмнина и става нощ, в нея ходят всички горски зверове.

puii de lei mugesc după pradă, şi îşi cer hrana dela Dumnezeu.

Лъвчетата реват за плячка и искат храната си от Бога.

Cînd răsare soarele, ele fug înapoi, şi se culcă în vizuinile lor.

Слънцето изгрява, те се оттеглят и лягат в бърлогите си.

Dar omul iese la lucrul său, şi la munca lui, pînă seara.

Човекът излиза на работата си и на труда си до вечерта.

Cît de multe sînt lucrările Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai făcut cu înţelepciune, şi pămîntul este plin de făpturile Tale.

ГОСПОДИ, колко многобройни са Твоите дела! Всички тях Ти си извършил с мъдрост. Земята е пълна с Твоите творения.

Iată marea cea întinsă şi mare: în ea se mişcă nenumărate vieţuitoare mici şi mari.

Ето голямото и широко море, там гъмжат безброй живи същества — малки и големи.

Acolo în ea, umblă corăbiile, şi în ea este leviatanul acela pe care l-ai făcut să se joace în valurile ei.

Там се движат корабите, левиатанът, който си създал да играе в него.

Toate aceste vieţuitoare Te aşteaptă, ca să le dai hrana la vreme.

Всички тези чакат Теб — да им дадеш храната им на времето й.

Le -o dai Tu, ele o primesc; Îţi deschizi Tu mîna, ele se satură de bunătăţile Tale.

Ти им даваш и те събират, отваряш ръката Си и те се насищат с добро.

Îţi ascunzi Tu Faţa, ele tremură; le iei Tu suflarea: ele mor, şi se întorc în ţărîna lor.

Скриваш лицето Си и те се смущават, отнемаш дъха им и те издъхват и се връщат в пръстта си.

Îţi trimeţi Tu suflarea: ele sînt zidite, şi înoieşti astfel faţa pămîntului.

Изпращаш Духа Си и те се създават, и подновяваш лицето на земята.

În veci să ţină slava Domnului! Să Se bucure Domnul de lucrările Lui!

Нека бъде вечна славата на ГОСПОДА, нека се радва ГОСПОД в делата Си!

El priveşte pămîntul, şi pămîntul se cutremură; atinge munţii, şi ei fumegă.

Той е, който поглежда към земята и тя трепери, докосва планините и те димят.

Voi cînta Domnului cît voi trăi, voi lăuda pe Dumnezeul meu cît voi fi.

Ще пея на ГОСПОДА, докато съм жив, ще пея псалми на моя Бог, докато съществувам.

Fie plăcute Lui cuvintele mele! Mă bucur de Domnul.

Нека Му бъде угодно размишлението ми. Ще се радвам в ГОСПОДА!

Să piară păcătoşii de pe pămînt, şi cei răi să nu mai fie! Binecuvintează, suflete, pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul!

Нека изчезнат грешните на земята и безбожните да ги няма вече. Благославяй ГОСПОДА, душо моя! Алилуя!