Lamentations 3

Eu sînt omul care a văzut suferinţa supt nuiaua urgiei Lui.

Аз съм човекът, който видя скръб от тоягата на Неговата ярост.

El m'a dus, m'a mînat în întunerec, şi nu în lumină.

Мен Той води и отведе в тъмнина, а не в светлина.

Numai împotriva mea îşi întinde şi îşi întoarce mîna, toată ziua.

Само против мен обръща непрекъснато ръката Си цял ден.

Mi -a prăpădit carnea şi pielea, şi mi -a zdrobit oasele.

Състари плътта ми и кожата ми, строши костите ми.

A făcut zid împrejurul meu, şi m'a înconjurat cu otravă şi durere.

Загради ме и ме обкръжи с горчивина и мъка.

Mă aşează în întunerec, ca pe cei morţi pentru totdeauna.

Сложи ме да живея в тъмнина като отдавна умрелите.

M'a înconjurat cu un zid, ca să nu ies; m'a pus în lanţuri grele.

Обгради ме и не мога да изляза, утежни бронзовите ми окови.

Să tot strig şi să tot cer ajutor, căci El tot nu-mi primeşte rugăciunea.

Също и когато викам и ридая, спира молитвата ми.

Mi -a astupat calea cu pietre cioplite, şi mi -a strîmbat cărările.

Прегради пътищата ми с дялани камъни, изкриви пътеките ми.

Mă pîndeşte ca un urs şi ca un leu într'un loc ascuns.

Стана ми като мечка в засада, като лъв в скришни места.

Mi -a abătut căile, şi apoi s'a aruncat pe mine, şi m'a pustiit.

Отби настрана пътищата ми и ме разкъса, опустоши ме.

Şi -a încordat arcul, şi m'a pus ţintă săgeţii Lui.

Опъна лъка Си и ме постави като прицел на стрела.

În rărunchi mi -a înfipt săgeţile din tolba Lui.

Заби в бъбреците ми стрелите на колчана Си.

Am ajuns de rîsul poporului meu, şi toată ziua sînt pus în cîntece de batjocură de ei.

Станах за присмех на целия си народ и за тяхна подигравателна песен цял ден.

M'a săturat de amărăciune, m'a îmbătat cu pelin.

Насити ме с горчивини, напи ме с пелин.

Mi -a sfărîmat dinţii cu pietre, m'a acoperit cu cenuşă.

Строши зъбите ми с кремък, стъпка ме в праха.

Mi-ai luat pacea, şi nu mai cunosc fericirea.

Отблъснал си душата ми от мира, забравих благоденствието.

Şi am zis: ,,S'a dus puterea mea de viaţă, şi nu mai am nici o nădejde în Domnul.``

И казах: Погина силата ми и надеждата ми в ГОСПОДА.

,,Gîndeşte-Te la necazul şi suferinţa mea, la pelin şi la otravă!``

Спомни си скръбта ми и скитането ми, пелина и жлъчката!

Cînd îşi aduce aminte sufletul meu de ele, este mîhnit în mine.

Душата ми ги помни непрестанно и се е смирила в мен.

Iată ce mai gîndesc în inima mea, şi iată ce mă face să mai trag nădejde:

Това ще влагам в сърцето си, затова ще се надявам:

Bunătăţile Domnului nu s'au sfîrşit, îndurările Lui nu sînt la capăt,

Заради милостите на ГОСПОДА ние не се довършихме, защото милосърдията Му не свършват.

ci se înoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atît de mare!

Те се подновяват всяка сутрин, голяма е Твоята вярност.

,,Domnul este partea mea de moştenire,`` zice sufletul meu; de aceea nădăjduiesc în El.

Моят дял е ГОСПОД, казва душата ми, затова ще се надявам на Него.

Domnul este bun cu cine nădăjduieşte în El, cu sufletul care -L caută.

Добър е ГОСПОД към тези, които Го чакат, към душата, която Го търси.

Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului.

Добро е тихо да се очаква спасението от ГОСПОДА.

Este bine pentru om să poarte un jug în tinereţa lui.

Добро е за човека да носи ярем в младостта си.

Să stea singur şi să tacă, pentrucă Domnul i l -a pus pe grumaz;

Нека седи насаме и мълчи, когато Господ му го е наложил.

să-şi umple gura cu ţărînă, şi să nu-şi peardă nădejdea;

Нека сложи устата си в пръстта — може би има надежда.

să dea obrazul celui ce -l loveşte, şi să se sature de ocări.

Нека подаде бузата си на онзи, който го бие, нека се насити с позор.

Căci Domnul nu leapădă pentru totdeauna.

Защото Господ не отхвърля завинаги,

Ci, cînd mîhneşte pe cineva, Se îndură iarăş de el, după îndurarea Lui cea mare:

а като е наскърбил, пак се смилява според многото Си милости.

căci El nu necăjeşte cu plăcere, nici nu mîhneşte bucuros pe copiii oamenilor.

Защото не от сърце Той наскърбява и огорчава човешките синове.

Cînd se calcă în picioarele toţi prinşii de război ai unei ţări,

Да се тъпчат под крака всички затворници на земята,

cînd se calcă dreptatea omenească în faţa Celui Prea Înalt,

да се изкривява съдът на човека пред лицето на Всевишния,

cînd este nedreptăţit un om în pricina lui, nu vede Domnul?

да се онеправдава човек в делото му — ГОСПОД няма ли да види?

Cine a spus şi s'a întîmplat ceva fără porunca Domnului?

Кой е този, който каза и се изпълни, без да е заповядал ГОСПОД?

Nu iese din gura Celui Prea Înalt răul şi binele?

Не излизат ли от устата на Всевишния и злото, и доброто?

De ce să se plîngă omul cît trăieşte? Ficare să se plîngă mai bine de păcatele lui!

Защо се оплаква жив човек, и мъж за греховете си?

Să luăm seama la umbletele noastre, să le cercetăm, şi să ne întoarcem la Domnul.

Нека изследваме и изпитаме пътищата си и нека се върнем при ГОСПОДА!

Să ne înălţăm şi inimile cu mînile spre Dumnezeu din cer, zicînd:

Нека издигнем сърцата си и ръцете си към Бога в небесата!

,,Am păcătuit, am fost îndărătnici, şi nu ne-ai iertat!``

Ние съгрешихме и отстъпихме и Ти не ни прости.

În mînia Ta, Te-ai ascuns, şi ne-ai urmărit, ai ucis fără milă.

Обви се с гняв и ни преследва, убива ни, без да ни пожалиш.

Te-ai învăluit într'un nor, ca să nu străbată la Tine rugăciunea noastră.

Обви се с облак, за да не проникне молитва.

Ne-ai făcut de batjocură şi de ocară printre popoare.

Помия и измет ни направи сред народите.

Toţi vrăjmaşii noştri deschid gura împotriva noastră.

Всичките ни врагове раззинаха устата си против нас.

De groază şi de groapă am avut parte, de prăpăd şi pustiire.

Ужас и яма ни сполетяха, опустошение и разрушение.

Şivoaie de apă îmi curg din ochi din pricina prăpădului fiicei poporului meu.

Водни потоци лее окото ми заради разрушението на дъщерята на народа ми.

Mi se topeşte ochiul în lacrămi, necurmat şi fără răgaz,

Окото ми пролива сълзи и не престава, защото няма отдих,

pînăce Domnul va privi din cer şi va vedea.

докато ГОСПОД не се наведе и не погледне от небесата.

Mă doare ochiul de plîns pentru toate fiicele cetăţii mele.

Окото ми наскърбява душата ми заради всичките дъщери на града ми.

Cei ce mă urăsc fără temei, m'au gonit ca pe o pasăre.

Постоянно ме гонят като птичка враговете ми без причина.

Voiau să-mi nimicească viaţa într'o groapă, şi au aruncat cu pietre în mine.

Отсякоха живота ми в рова и хвърлиха камък върху мен.

Mi-au năvălit apele peste cap şi ziceam: ,,Sînt perdut!``

Водите стигнаха над главата ми, казах: Отсечен съм!

Dar am chemat Numele Tău, Doamne, din fundul gropii.

Призовах Името Ти, ГОСПОДИ, от най-дълбокия ров.

Tu mi-ai auzit glasul: ,,Nu-Ţi astupa urechea la suspinurile şi strigătele mele.``

Ти чу гласа ми; не крий ухото Си от въздишките ми, от вика ми!

În ziua cînd Te-am chemat, Te-ai apropiat, şi ai zis: ,,Nu te teme!``

Ти се приближи в деня, когато Те призовах. Каза: Не бой се.

Doamne, Tu ai apărat pricina sufletului meu, mi-ai răscumpărat viaţa!

Ти защити, Господи, делото на душата ми, изкупи живота ми.

Doamne, ai văzut apăsarea mea: fă-mi dreptate.

Ти видя, ГОСПОДИ, онеправдаването ми, отсъди правото ми!

Ai văzut toate răzbunările lor, toate uneltirile lor împotriva mea.

Ти видя цялото им отмъщение, всичките им замисли за мен.

Doamne, le-ai auzit ocările, toate uneltirile împotriva mea,

Ти чу хулите им, ГОСПОДИ, всичките им замисли против мен,

cuvîntările protivnicilor mei, şi planurile pe cari le urzeau în fiecare zi împotriva mea.

говоренето на тези, които се надигнаха против мен, и хитрините им цял ден.

Uită-Te cînd stau ei jos sau cînd se scoală. Eu sînt cîntecul lor de batjocură.

Виж сядането им и ставането им — аз съм им подигравателна песен.

Răsplăteşte-le, Doamne, după faptele mînilor lor!

Върни им, ГОСПОДИ, отплата според делата на ръцете им!

Împetreşte-le inima, şi aruncă blestemul Tău împotriva lor!

Дай им слепота на сърцето, Твоето проклятие да ги постигне!

Urmăreşte -i, în mînia Ta, şi şterge -i de supt ceruri, Doamne!``

Преследвай ги с гняв и ги изтреби изпод небесата ГОСПОДНИ!