Job 16

Iov a luat cuvîntul şi a zis:

Тогава Йов отговори и каза:

,,Astfel de lucruri am auzit eu des; voi toţi sînteţi nişte mîngîietori supărăcioşi.

Много такива съм слушал; окаяни утешители сте всички вие!

Cînd se vor sfîrşi aceste vorbe în vînt? Şi pentruce atîta supărare în răspunsurile tale?

Имат ли край вятърничавите думи? Или какво те подбужда да отговаряш?

Ca voi aş vorbi eu, de aţi fi în locul meu? V'aş copleşi cu vorbe, aş da din cap la voi,

Аз също можех да говоря като вас, да бе душата ви на мястото на моята душа. Можех думи против вас да трупам и глава да клатя срещу вас.

v'aş mîngîia cu gura, şi aş mişca din buze ca să vă uşurez durerea?

Аз бих ви укрепил с устата си и утехата на устните ми би донесла облекчение.

Dacă vorbesc, durerea nu mi s'alină, iar dacă tac, cu ce se micşorează?

Ако говоря, болката ми не олеква, ако мълча, какво ме облекчава?

Dar acum, vai! El m'a stors de puteri... Mi-ai pustiit toată casa!

Но Той сега ме изтощи. Ти цялото ми домочадие опустоши.

M'ai apucat, ca pe un vinovat; dovadă slăbiciunea mea, care se ridică şi mă învinuie în faţă.

Сграбчил си ме и това е за свидетелство; мършавостта ми се изправя против мен и свидетелства в лицето ми.

Mă sfîşie şi mă urmăreşte în mînia Lui, scrîşneşte din dinţi împotriva mea, mă loveşte şi mă străpunge cu privirea Lui.

Гневът Му ме разкъсва и преследва, със зъби скърца против мен, като противник остри против мен очите си.

Ei deschid gura să mă mănînce, mă ocărăsc şi mă bat peste obraji, se învierşunează cu toţii după mine.

Отварят против мен устата си, по бузата ме удрят със презрение и против мен събират се.

Dumnezeu mă lasă la bunul plac al celor nelegiuiţi, şi mă aruncă în mînile celor răi.

Бог ме предава на неправедния, в ръцете на безбожните ме хвърля.

Eram liniştit, şi m'a scuturat, m'a apucat de ceafă şi m'a zdrobit, a tras asupra mea ca într'o ţintă.

Бях в покой — Той ме разтърси, за врата ме хвана и разби ме, за Свой прицел ме постави.

Săgeţile Lui mă înconjură de toate părţile; îmi străpunge rărunchii fără milă, îmi varsă fierea pe pămînt,

Стрелците Му ме обикалят — пронизва без пощада бъбреците ми, излива жлъчката ми на земята.

mă frînge bucăţi, bucăţi, se aruncă asupra mea ca un războinic.

Разцепва ме със пролом върху пролом, връх мен се спуска като великан.

Mi-am cusut un sac pe piele, şi mi-am prăvălit capul în ţărînă.

Върху кожата си вретище уших и рога си в пръстта окалях.

Plînsul mi -a înroşit faţa; şi umbra morţii este pe pleoapele mele.

Лицето ми от плач подпухна и смъртна сянка е върху клепачите ми,

Totuş n'am făcut nicio nelegiuire, şi rugăciunea mea totdeauna a fost curată.

макар в ръцете ми насилие да няма и да е чиста моята молитва.

Pămîntule, nu-mi acoperi sîngele, şi vaietele mele să n'aibă margine!

О, земьо, не покривай ти кръвта ми и нека няма място за вика ми!

Chiar acum, martorul meu este în cer, apărătorul meu este în locurile înalte.

Ето, и сега свидетелят ми е в небето и този, що свидетелства за мен — във висините.

Prietenii mei rîd de mine, dar eu mă rog lui Dumnezeu cu lacrămi,

Приятелите ми ми се присмиват. Окото ми рони сълзи към Бога,

să facă dreptate omului înaintea lui Dumnezeu, şi fiului omului împotriva prietenilor lui.

за да защити правото на човек пред Бога и на човешки син — пред ближния му.

Căci numărul anilor mei se apropie de sfîrşit, şi mă voi duce pe o cărare de unde nu mă voi mai întoarce.

Защото преброените години отминават и аз ще отида на път, от който няма да се върна.