Job 10

M'am desgustat de viaţă! Voi da drum slobod plîngerii mele, voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.

Душата ми е отегчена от живота ми; ще дам воля на оплакването си в себе си, ще говоря в горестта на душата си.

Eu zic lui Dumnezeu: ,Nu mă osîndi! Arată-mi pentru ce Te cerţi cu mine!

Ще кажа на Бога: Не ме осъждай! Покажи ми защо се съдиш с мен!

Îţi place să chinuieşti, să dispreţuieşti făptura mînilor Tale, în timp ce faci să-Ţi strălucească bunăvoinţa peste sfatul celor răi?

Добре ли е за Теб да потискаш, да отхвърляш делото на ръцете Си и да озаряваш съвета на безбожните?

Oare ai ochi de carne, sau vezi cum vede un om?

Плътски очи ли имаш, или гледаш, както гледа човек?

Zilele Tale sînt ca zilele omului, şi anii Tăi ca anii lui,

Дните Ти като дните на смъртен човек ли са, или годините Ти — като дни на мъж,

ca să cercetezi fărădelegea mea şi să cauţi păcatul meu,

за да търсиш беззаконието ми и да издирваш греха ми?

cînd ştii bine că nu sînt vinovat, şi că nimeni nu mă poate scăpa din mîna Ta?

Знаеш, че не съм виновен, и пак няма кой да избавя от ръката Ти.

Mînile Tale m'au făcut şi m'au zidit, ele m'au întocmit în întregime... Şi Tu să mă nimiceşti!

Ръцете Ти ме образуваха и създадоха всичките ми части изцяло — и ще ме погълнеш ли?

Adu-Ţi aminte că Tu m'ai lucrat ca lutul; şi vrei din nou să mă prefaci în ţărînă?

Спомни си, моля Те, че ме оформи като глина — и ще ме върнеш ли в пръстта?

Nu m'ai muls ca laptele?

Не си ли ме излял като мляко и не си ли ме съсирил като сирене?

M'ai îmbrăcat cu piele şi carne, m'ai ţesut cu oase şi vine;

С кожа и плът си ме облякъл и с кости и жили си ме оплел.

mi-ai dat bunăvoinţa Ta şi viaţa, m'ai păstrat cu suflarea prin îngrijirile şi paza Ta.

Живот и милост си ми дал и Твоята закрила е опазила духа ми.

Iată totuş ce ascundeai în inima Ta, iată, ştiu acum, ce aveai de gînd:

Но това си криел в сърцето Си — зная, че това е било у Теб:

că, dacă păcătuiesc, să mă pîndeşti, şi să nu-mi ierţi fărădelegea.

ако съгреша, тогава Ти ме наблюдаваш и няма да ме считаш за невинен.

Dacă sînt vinovat, vai de mine! Dacă sînt nevinovat, nu îndrăznesc să-mi ridic capul, sătul de ruşine şi cufundat în ticăloşia mea.

Ако бях виновен, горко ми; и ако съм праведен, не мога да вдигна главата си. Наситен с позор — виж скръбта ми,

Şi dacă îndrăznesc să -l ridic, mă urmăreşti ca un leu, mă loveşti cu lucruri de mirat,

защото расте! Ти ме гониш като лъв и отново се показваш чуден към мен.

Îmi pui înainte noi martori împotrivă, Îţi creşte mînia împotriva mea, şi mă năpădeşti cu o droaie de nenorociri.

Подновяваш свидетелите Си против мен и увеличаваш гнева Си към мен; една след друга пращаш войски против мен.

Pentruce m'ai scos din pîntecele mamei mele? O, de aş fi murit, şi ochiul să nu mă fi văzut!

Защо тогава ме извади от утробата? Да бях умрял, без око да ме е видяло!

Aş fi ca şi cum n'aş fi fost, şi din pîntecele mamei mele aş fi trecut în mormînt!

Бих бил, като че не съм бил; бих бил отнесен от утробата към гроба.

Nu sînt zilele mele destul de puţine? Să mă lase dar, să plece dela mine, şi să răsuflu puţin,

Дните ми не са ли малко? Престани! Остави ме малко да отдъхна,

înainte de a mă duce, ca să nu mă mai întorc,

преди да ида там — и няма да се върна — в земя на мрак и сянка на смъртта;

în ţara întunerecului şi a umbrei morţii, în ţara negurii adînci, unde domneşte umbra morţii şi neorînduiala, şi unde lumina este ca întunerecul!``

в земя на мрак като тъма, на смъртна сянка, без ред, където светлината е като тъма.