Psalms 104

Bendize, ó minha alma, ao Senhor! Senhor, Deus meu, tu és magnificentíssimo! Estás vestido de honra e de majestade,

Binecuvîntează, suflete, pe Domnul! Doamne, Dumnezeule, Tu eşti nemărginit de mare! Tu eşti îmbrăcat cu strălucire şi măreţie!

tu que te cobres de luz como de um manto, que estendes os céus como uma cortina.

Te înveleşti cu lumina ca şi cu o manta; întinzi cerurile ca un cort.

És tu que pões nas águas os vigamentos da tua morada, que fazes das nuvens o teu carro, que andas sobre as asas do vento;

Cu apele Îţi întocmeşti vîrful locuinţei Tale; din nori Îţi faci carul, şi umbli pe aripile vîntului.

que fazes dos ventos teus mensageiros, dum fogo abrasador os teus ministros.

Din vînturi Îţi faci soli, şi din flăcări de foc, slujitori.

Lançaste os fundamentos da terra, para que ela não fosse abalada em tempo algum.

Tu ai aşezat pămîntul pe temeliile lui, şi niciodată nu se va clătina.

Tu a cobriste do abismo, como dum vestido; as águas estavam sobre as montanhas.

Tu îl acoperisei cu adîncul cum l-ai acoperi cu o haină; apele stăteau pe munţi,

À tua repreensão fugiram; à voz do teu trovão puseram-se em fuga.

dar, la ameninţarea Ta, au fugit, la glasul tunetului Tău au luat -o la fugă,

Elevaram-se as montanhas, desceram os vales, até o lugar que lhes determinaste.

suindu-se pe munţi şi pogorîndu-se în văi, pînă la locul, pe care li -l hotărîsei Tu.

Limite lhes traçaste, que não haviam de ultrapassar, para que não tornassem a cobrir a terra.

Le-ai pus o margine, pe care nu trebuie s'o treacă, pentruca să nu se mai întoarcă să acopere pămîntul.

És tu que nos vales fazes rebentar nascentes, que correm entre as colinas.

Tu faci să ţîşnească izvoarele în văi, şi ele curg printre munţi.

Dão de beber a todos os animais do campo; ali os asnos monteses matam a sua sede.

Tu adăpi la ele toate fiarele cîmpului; în ele îşi potolesc setea măgarii sălbatici.

Junto delas habitam as aves dos céus; dentre a ramagem fazem ouvir o seu canto.

Păsările cerului locuiesc pe marginile lor, şi fac să le răsune glasul printre ramuri.

Da tua alta morada regas os montes; a terra se farta do fruto das tuas obras.

Din locaşul Tău cel înalt Tu uzi munţii; şi se satură pămîntul de rodul lucrărilor Tale.

Fazes crescer erva para os animais, e a verdura para uso do homem, de sorte que da terra tire o alimento,

Tu faci să crească iarba pentru vite, şi verdeţuri pentru nevoile omului, ca pămîntul să dea hrană:

o vinho que alegra o seu coração, o azeite que faz reluzir o seu rosto, e o pão que lhe fortalece o coração.

vin, care înveseleşte inima omului, untdelemn, care -i înfrumuseţează faţa, şi pîne, care -i întăreşte inima.

Saciam-se as árvores do Senhor, os cedros do Líbano que ele plantou,

Se udă copacii Domnului, cedrii din Liban, pe cari i -a sădit El.

nos quais as aves se aninham, e a cegonha, cuja casa está nos ciprestes.

În ei îşi fac păsările cuiburi; iar cocostîrcul îşi are locuinţa în chiparoşi;

Os altos montes são um refúgio para as cabras montesas, e as rochas para os querogrilos.

munţii cei înalţi sînt pentru ţapii sălbatici, iar stîncile sînt adăpost pentru iepuri.

Designou a lua para marcar as estações; o sol sabe a hora do seu ocaso.

El a făcut luna ca să arate vremile; soarele ştie cînd trebuie să apună.

Fazes as trevas, e vem a noite, na qual saem todos os animais da selva.

Tu aduci întunerecul, şi se face noapte: atunci toate fiarele pădurilor se pun în mişcare;

Os leões novos os animais bramam pela presa, e de Deus buscam o seu sustento.

puii de lei mugesc după pradă, şi îşi cer hrana dela Dumnezeu.

Quando nasce o sol, logo se recolhem e se deitam nos seus covis.

Cînd răsare soarele, ele fug înapoi, şi se culcă în vizuinile lor.

Então sai o homem para a sua lida e para o seu trabalho, até a tarde.

Dar omul iese la lucrul său, şi la munca lui, pînă seara.

Ó Senhor, quão multiformes são as tuas obras! Todas elas as fizeste com sabedoria; a terra está cheia das tuas riquezas.

Cît de multe sînt lucrările Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai făcut cu înţelepciune, şi pămîntul este plin de făpturile Tale.

Eis também o vasto e espaçoso mar, no qual se movem seres inumeráveis, animais pequenos e grandes.

Iată marea cea întinsă şi mare: în ea se mişcă nenumărate vieţuitoare mici şi mari.

Ali andam os navios, e o leviatã que formaste para nele folgar.

Acolo în ea, umblă corăbiile, şi în ea este leviatanul acela pe care l-ai făcut să se joace în valurile ei.

Todos esperam de ti que lhes dês o sustento a seu tempo.

Toate aceste vieţuitoare Te aşteaptă, ca să le dai hrana la vreme.

Tu lho dás, e eles o recolhem; abres a tua mão, e eles se fartam de bens.

Le -o dai Tu, ele o primesc; Îţi deschizi Tu mîna, ele se satură de bunătăţile Tale.

Escondes o teu rosto, e ficam perturbados; se lhes tiras a respiração, morrem, e voltam para o seu pó.

Îţi ascunzi Tu Faţa, ele tremură; le iei Tu suflarea: ele mor, şi se întorc în ţărîna lor.

Envias o teu fôlego, e são criados; e assim renovas a face da terra.

Îţi trimeţi Tu suflarea: ele sînt zidite, şi înoieşti astfel faţa pămîntului.

Permaneça para sempre a glória do Senhor; regozije-se o Senhor nas suas obras;

În veci să ţină slava Domnului! Să Se bucure Domnul de lucrările Lui!

ele olha para a terra, e ela treme; ele toca nas montanhas, e elas fumegam.

El priveşte pămîntul, şi pămîntul se cutremură; atinge munţii, şi ei fumegă.

Cantarei ao Senhor enquanto eu viver; cantarei louvores ao meu Deus enquanto eu existir.

Voi cînta Domnului cît voi trăi, voi lăuda pe Dumnezeul meu cît voi fi.

Seja-lhe agradável a minha meditação; eu me regozijarei no Senhor.

Fie plăcute Lui cuvintele mele! Mă bucur de Domnul.

Sejam extirpados da terra os pecadores, e não subsistam mais os ímpios. Bendize, ó minha alma, ao Senhor. Louvai ao Senhor.

Să piară păcătoşii de pe pămînt, şi cei răi să nu mai fie! Binecuvintează, suflete, pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul!