Proverbs 14

Toda mulher sábia edifica a sua casa; a insensata, porém, derruba-a com as suas mãos.

Femeia înţeleaptă îşi zideşte casa, iar femeia nebună o dărîmă cu înseşi mînile ei. -

Quem anda na sua retidão teme ao Senhor; mas aquele que é perverso nos seus caminhos despreza-o.

Cine umblă cu neprihănire, se teme de Domnul, dar cine apucă pe căi strîmbe, Îl nesocoteşte. -

Na boca do tolo está a vara da soberba, mas os lábios do sábio preservá-lo-ão.

În gura nebunului este o nuia pentru mîndria lui, dar pe înţelepţi îi păzesc buzele lor. -

Onde não há bois, a manjedoura está vazia; mas pela força do boi há abundância de colheitas.

Unde nu sînt boi, ieslea rămîne goală, dar puterea boilor aduce belşug de roduri. -

A testemunha verdadeira não mentirá; a testemunha falsa, porém, se desboca em mentiras.

Un martor credincios nu minte, dar un martor mincinos spune minciuni.

O escarnecedor busca sabedoria, e não a encontra; mas para o prudente o conhecimento é fácil.

Batjocoritorul caută înţelepciunea şi n'o găseşte, dar pentru omul priceput ştiinţa este lucru uşor. -

Vai-te da presença do homem insensato, pois nele não acharás palavras de ciência.

Depărtează-te de nebun, căci nu pe buzele lui vei găsi ştiinţa. -

A sabedoria do prudente é entender o seu caminho; porém a estultícia dos tolos é enganar.

Înţelepciunea omului chibzuit îl face să vadă pe ce cale să meargă, dar nebunia celor nesocotiţi îi înşală pe ei înşişi. -

A culpa zomba dos insensatos; mas os retos têm o favor de Deus.

Cei nesocotiţi glumesc cu păcatul, dar între cei fără prihană este bunăvoinţă. -

O coração conhece a sua própria amargura; e o estranho não participa da sua alegria.

Inima îşi cunoaşte necazurile, şi nici un străin nu se poate amesteca în bucuria ei. -

A casa dos ímpios se desfará; porém a tenda dos retos florescerá.

Casa celor răi va fi nimicită, dar cortul celor fără prihană va înflori. -

Há um caminho que ao homem parece direito, mas o fim dele conduz à morte.

Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte. -

Até no riso terá dor o coração; e o fim da alegria é tristeza.

De multe ori chiar în mijlocul rîsului inima poate fi mîhnită, şi bucuria poate sfîrşi prin necaz. -

Dos seus próprios caminhos se fartará o infiel de coração, como também o homem bom se contentará dos seus.

Cel cu inima rătăcită se satură de căile lui, şi omul de bine se satură şi el de ce este în el. -

O simples dá crédito a tudo; mas o prudente atenta para os seus passos.

Omul lesne crezător crede orice vorbă, dar omul chibzuit ia seama bine cum merge. -

O sábio teme e desvia-se do mal, mas o tolo é arrogante e dá-se por seguro.

Înţeleptul se teme şi se abate dela rău, dar nesocotitul este îngîmfat şi fără frică. -

Quem facilmente se ira fará doidices; mas o homem discreto é paciente;

Cine este iute la mînie face prostii, şi omul plin de răutate se face urît. -

Os simples herdam a estultícia; mas os prudentes se coroam de conhecimento.

Cei proşti au parte de nebunie, dar oamenii chibzuiţi sînt încununaţi cu ştiinţă. -

Os maus inclinam-se perante os bons; e os ímpios diante das portas dos justos.

Cei răi se pleacă înaintea celor buni, şi cei nelegiuiţi înaintea porţilor celui neprihănit. -

O pobre é odiado até pelo seu vizinho; mas os amigos dos ricos são muitos.

Săracul este urît chiar şi de prietenul său, dar bogatul are foarte mulţi prieteni. -

O que despreza ao seu vizinho peca; mas feliz é aquele que se compadece dos pobres.

Cine dispreţuieşte pe aproapele său face un păcat, dar ferice de cine are milă de cei nenorociţi. -

Porventura não erram os que maquinam o mal? Mas há beneficência e fidelidade para os que planejam o bem.

În adevăr ceice gîndesc răul se rătăcesc. dar ceice gîndesc binele lucrează cu bunătate şi credincioşie.

Em todo trabalho há proveito; meras palavras, porém, só encaminham para a penúria.

Oriunde se munceşte este şi cîştig, dar oriunde numai se vorbeşte, este lipsă. -

A coroa dos sábios é a sua riqueza; porém a estultícia dos tolos não passa de estultícia.

Bogăţia este o cunună pentru cei înţelepţi, dar cei nesocotiţi n'au altceva decît nebunie. -

A testemunha verdadeira livra as almas; mas o que fala mentiras é traidor.

Martorul care spune adevărul scapă suflete, dar cel înşelător spune minciuni. -

No temor do Senhor há firme confiança; e os seus filhos terão um lugar de refúgio.

Cine se teme de Domnul are un sprijin tare în El, şi copiii lui au un loc de adăpost la El. -

O temor do Senhor é uma fonte de vida, para o homem se desviar dos laços da morte.

Frica de Domnul este un izvor de viaţă, ea ne fereşte de cursele morţii. -

Na multidão do povo está a glória do rei; mas na falta de povo está a ruína do príncipe.

Mulţimea poporului este slava împăratului, lipsa poporului este pieirea voivodului. -

Quem é tardio em irar-se é grande em entendimento; mas o que é de ânimo precipitado exalta a loucura.

Cine este încet la mînie are multă pricepere, dar cine se aprinde iute, face multe prostii. -

O coração tranquilo é a vida da carne; a inveja, porém, é a podridão dos ossos.

O inimă liniştită este viaţa trupului, dar prizma este putrezirea oaselor. -

O que oprime ao pobre insulta ao seu Criador; mas honra-o aquele que se compadece do necessitado.

Cine asupreşte pe sărac, batjocoreşte pe Ziditorul său, dar cine are milă de cel lipsit, cinsteşte pe Ziditorul său. -

O ímpio é derrubado pela sua malícia; mas o justo até na sua morte acha refúgio.

Cel rău este doborît de răutatea lui, dar cel neprihănit chiar şi la moarte trage nădejde. -

No coração do prudente repousa a sabedoria; mas no coração dos tolos não é conhecida.

Înţelepciunea se odihneşte într'o inimă pricepută, dar în mijlocul celor nesocotiţi ea se dă de gol. -

A justiça exalta as nações; mas o pecado é o opróbrio dos povos.

Neprihănirea înalţă pe un popor, dar păcatul este ruşinea popoarelor. -

O favor do rei é concedido ao servo que procede sabiamente; mas sobre o que procede indignamente cairá o seu furor.

Un împărat are plăcere de un slujitor chibzuit, dar pe cel de ocară, îl atinge mînia lui.