Proverbs 13

O filho sábio ouve a instrução do pai; mas o escarnecedor não escuta a repreensão.

Un fiu înţelept ascultă învăţătura tatălui său, dar batjocoritorul n'ascultă mustrarea. -

Do fruto da boca o homem come o bem; mas o apetite dos prevaricadores alimenta-se da violência.

Prin rodul gurii ai parte de bine, dar cei stricaţi au parte de sîlnicie. -

O que guarda a sua boca preserva a sua vida; mas o que muito abre os seus lábios traz sobre si a ruína.

Cine-şi păzeşte gura, îşi păzeşte sufletul; cine-şi deschide buzele mari aleargă spre pieirea lui. -

O preguiçoso deseja, e coisa nenhuma alcança; mas o desejo do diligente será satisfeito.

Leneşul doreşte mult, şi totuş, n'are nimic, dar cei harnici se satură. -

O justo odeia a palavra mentirosa, mas o ímpio se faz odioso e se cobre de vergonha.

Cel neprihănit urăşte cuvintele mincinoase, dar cel rău se face urît şi se acoperă de ruşine. -

A justiça guarda ao que é reto no seu caminho; mas a perversidade transtorna o pecador.

Neprihănirea păzeşte pe cel nevinovat, dar răutatea aduce pierzarea păcătosului. -

Há quem se faça rico, não tendo coisa alguma; e quem se faça pobre, tendo grande riqueza.

Unul face pe bogatul, şi n'are nimic, altul face pe săracul, şi are totuş mari avuţii, -

O resgate da vida do homem são as suas riquezas; mas o pobre não tem meio de se resgatar.

Omul cu bogăţia lui îşi răscumpără viaţa, dar săracul n'ascultă mustrarea. -

A luz dos justos alegra; porem a lâmpada dos impios se apagará.

Lumina celor neprihăniţi arde voioasă, dar candela celor răi se stinge. -

Da soberba só provém a contenda; mas com os que se aconselham se acha a sabedoria.

Prin mîndrie se aţîţă numai certuri, dar înţelepciunea este cu cel ce ascultă sfaturile. -

A riqueza adquirida às pressas diminuira; mas quem a ajunta pouco a pouco terá aumento.

Bogăţia cîştigată fără trudă scade, dar ce se strînge încetul cu încetul, creşte. -

A esperança adiada entristece o coração; mas o desejo cumprido é árvore devida.

O nădejde amînată îmbolnăveşte inima, dar o dorinţă împlinită este un pom de viaţă. -

O que despreza a palavra traz sobre si a destruição; mas o que teme o mandamento será galardoado.

Cine nesocoteşte Cuvîntul Domnului se pierde, dar cine se teme de poruncă este răsplătit. -

O ensino do sábio é uma fonte devida para desviar dos laços da morte.

Învăţătura înţeleptului este un izvor de viaţă, ca să abată pe om din cursele morţii. -

O bom senso alcança favor; mas o caminho dos prevaricadores é aspero:

O minte sănătoasă cîştigă bunăvoinţă, dar calea celor stricaţi este pietroasă. -

Em tudo o homem prudente procede com conhecimento; mas o tolo espraia a sua insensatez.

Orice om chibzuit lucrează cu cunoştinţă, dar nebunul îşi dă la iveală nebunia. -

O mensageiro perverso faz cair no mal; mas o embaixador fiel traz saúde.

Un sol rău cade în nenorocire, dar un sol credincios aduce tămăduire. -

Pobreza e afronta virão ao que rejeita a correção; mas o que guarda a repreensão será honrado.

Sărăcia şi ruşinea sînt partea celui ce leapădă certarea, dar cel ce ia seama la mustrare este pus în cinste. -

O desejo que se cumpre deleita a alma; mas apartar-se do ma e abominação para os tolos.

Împlinirea unei dorinţe este dulce sufletului, dar celor nebuni le este urît să se lase de rău. -

Quem anda com os sábios será sábio; mas o companheiro dos tolos sofre aflição.

Cine umblă cu înţelepţii se face înţelept, dar cui îi place să se însoţească cu nebunii o duce rău. -

O mal persegue os pecadores; mas os justos são galardoados com o bem.

Nenorocirea urmăreşte pe cei ce păcătuiesc, dar cei neprihăniţi vor fi răsplătiţi cu fericire.

O homem de bem deixa uma herança aos filhos de seus filhos; a riqueza do pecador, porém, é reservada para o justo.

Omul de bine lasă moştenitori pe copiii copiilor săi, dar bogăţiile păcătosului sînt păstrate pentru cel neprihănit. -

Abundância de mantimento há, na lavoura do pobre; mas se perde por falta de juízo.

Ogorul pe care -l desţelineşte săracul dă o hrană îmbelşugată, dar mulţi pier din pricina nedreptăţii lor. -

Aquele que poupa a vara aborrece a seu filho; mas quem o ama, a seu tempo o castiga.

Cine cruţă nuiaua, urăşte pe fiul său, dar cine -l iubeşte, îl pedepseşte îndată. -

O justo come e fica satisfeito; mas o apetite dos ímpios nunca se satisfaz.

Cel neprihănit mănîncă pînă se satură, dar pîntecele celor răi duce lipsă. -